Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Tinerii şi Creştinismul – Ce spune Scriptura despre tineri

Tinerii şi Creştinismul – Ce spune Scriptura despre tineri

Tinerii şi Creştinismul – Ce spune Scriptura despre tineri

Biserica are misiunea de a descoperi lumii dragostea lui Dumnezeu faţă de orice om şi, cu atât mai mult, faţă de tineri. Citind Sfânta Scriptură, vedem că Dumnezeu vorbeşte adeseori despre tinereţe, ca despre o vârstă oscilantă şi care are categoric nevoie de ajutor şi călăuzire. Însuşi poporul lui Israel este văzut ca o logodnică tânără, fragilă şi oscilantă, dându-şi inima când lui Dumnezeu, când diavolului, prin acele închinări şi jertfe aduse idolilor.1 Această oscilaţie este sugerată şi de Psalmist prin păcatele sau ostenelile tinereţii: „Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni” (Psalmul 24, 7); „Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele” (Psamul 87, 16); „Dar deşertăciune sunt fii oamenilor, în balanţă toţi împreună sunt deşertăciune” (Psalmul 61, 9).

De altfel, una din cele zece porunci, care aminteşte şi de roadele împlinirii ei, este oarecum o poruncă dată (special) tinerilor: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie” (Ieşirea 20,12). Vechiul Testament conţine dispoziţii clare cu privire la obligativitatea educării copiilor şi tinerilor în spiritul legii şi al tradiţiilor poporului evreu. În perioada de început a formării morale a poporului, aceste legi erau foarte aspre: „Cel ce va bate pe tată sau pe mamă, să fie omorât” (Ieşirea 21, 15); „Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, acela să fie omorât” (Ieşirea 21, 17); „De va avea cineva fecior rău şi nesupus, care nu ascultă de vorba tatălui său şi de vorba mamei sale şi aceştia l-au pedepsit, dar el tot nu-i ascultă…, să-l ducă la bătrânii şi preoţii cetăţii… şi toţi oamenii cetăţii să-l ucidă cu pietre… şi toţi israeliţii vor auzi şi se vor teme” (Deuteronom 21, 18-22).

Ceva mai blânde sunt recomandările în cărţile didactico-poetice: „Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte, îl ceartă la vreme” (Pilde13, 24); „Pedepseşte pe feciorul tău cât mai este nădejde, dar nu ajunge până acolo ca să-l omori” (Pilde 19, 18); „Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă, chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii” (Pilde 23, 13-14). Iar în Isus Sirah avem amintită mulţumirea şi roadele unei bune educaţii: „Cel care iubeşte pe fiul său îl bate, ca mai pe urmă să se bucure de el. Cel care ceartă pe fiul său va avea mulţumire şi între cei cunoscuţi se va lăuda cu el. Cel care învaţă pe fiul său întărâtă pe vrăjmaşi şi înaintea prietenilor se va bucura pentru el” (Isus Sirah 30, 1-3).

Dumnezeu însă, preţuind valoarea persoanei, Se adresează şi direct tinerilor: „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale” (Pilde 1, 8); „Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra plecându-ţi urechea la înţelepciune…, atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi c u no ş ti nţa de Dumnezeu” (Pilde 2, 1-5); „Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte…” (Ecclesiastul 12, 1); „Fiule, din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune” (Isus Sirah 6, 18). Avem şi mărturia celor care au ascultat în tinereţea lor: „Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele, Dumnezeul meu eşti Tu” (Psalmul 21, 10); „Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne, Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele… Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale” (Psalmul 70, 6-18); „Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale” (Psalmul118, 9) „Când eram mai tânăr, mai înainte până a nu rătăci, am căutat să am înţelepciunea întru rugăciunea mea… A umbla piciorul meu întru dreptate, din tinereţile mele am căutat-o” (Isus Sirah 51, 17-20); Sau chiar tineri mai vrednici decât bătrânii: „Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat” (Psalmul 118, 99-100); „Mai de preţ este un tânăr sărman şi înţelept, decât un rege bătrân şi nebun care nu mai este în stare să asculte de sfaturi” (Ecclesiastul 4, 13).

Toate aceste versete ne arată purtarea de grijă şi iubirea lui Dumnezeu faţă de tineri şi faţă de noi toţi, precum şi roadele şi răsplata ascultării tânărului faţă de părinţi şi faţă de Dumnezeu.

Pr. Vasile POP

1 Pr. Prof. Dr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Tineretul ortodox şi  societatea modernă, Ed. Doxologia, Iaşi, 2014, p. 6.

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!