Acela pe care îl trimite Hristos,
– o, ce fiinţă trebuie să fie acela, şi ce lumină trebuie să-l învăluie oricând vine
şi oricând vorbeşte
şi oricând oficiază…
Aşa s-ar cere să fie un trimis al lui Hristos!
Umblarea trimisului credincios trebuie să cutremure,
cuvântul lui trebuie să zdrobească,
duhul lui trebuie să aprindă,
tăcerea lui trebuie să fie plină de chemarea lui Dumnezeu,
smerenia lui trebuie să fie simţită,
blândeţea lui caldă,
răbdarea lui, liniştită,
iubirea lui, statornică
şi pe toată viaţa şi lucrarea unui astfel de trimis al lui Hristos, trebuie neapărat să se vadă strălucind semnul ceresc, pecetea fierbinte şi dovada luminoasă a roadelor Duhului Sfânt (Gal. 5, 22).
Trimesul lui Hristos va aduce slavă pentru Domnul său numai fiind în toate privinţele o pildă de fapte bune pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie, se va mântui pe sine însuşi şi pe cei care îl vor asculta (1 Tim. 4, 12-16).
Pe un astfel de om trebuie să-l urmăm totdeauna nu numai ţinând învăţătura pe care ne-o dă el, dar şi mai ales, străduindu-ne să urmăm pilda virtuţilor lui.
Căci bărbaţi plini de o astfel de credinţă, de putere şi de vrednicie, sunt din ce în ce tot mai puţini pe pământ. Şi pe măsură ce fărădelegea se va mulţi, ei vor fi tot mai puţini.
Unde a trăit un adevărat trimes ceresc,
– statornicia lui i-a ţinut în picioare pe alţii,
– răbdarea lui i-a încurajat şi pe alţii în necazuri,
– încrederea lui i-a întărit,
– prezenţa lui i-a înflăcărat,
şi astfel el a fost nu numai un mare exemplu, ci şi o mare binecuvântare.
O, de ce mare preţ, pentru Domnul şi pentru Biserica Lui, sunt slujitorii credincioşi, vestitorii adevăraţi, trăitorii Cuvântului Sfânt!
Cât de necesari sunt ei astăzi şi cât de mult ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să ni-i dea şi să ni-i păstreze.
Mai ales pentru mâine, când va fi şi mai nevoie.
Fr. Traian Dorz – Eterna Iubire, capitolul 7 ”Trimisul și vânzătorul”
