Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Un nou început

Un nou început

Un nou început

Trăim vremuri care ne-au schimbat viziunea despre viaţă. Abia acum înţelegem cât a fost fabulaţie şi cât adevăr în mărturisirea despre ceea ce credem sau ceea ce putem oferi. Îmi aduc aminte că foarte mulţi apropiaţi îmi spuneau, înainte de pandemie: „Oricând vă sunt alături, doar să mă sunaţi…” A fost o noapte, iar ziua ce a urmat a adus un alt ritm şi o altă viziune despre viaţă, un adevărat test despre ceea ce suntem sau mai bine-zis despre suma valorilor pe care ni le-am asumat. Viaţa a avut un alt ritm, au dispărut podurile care creau unitate şi au apărut gardurile, care au adus distanţare. Am avut timp în care să simţim bucuria de a fi alături de cei dragi, dar am pierdut bucuria de a fi alături de prieteni. Astfel am ales să ne ferim, de frica de a ne îmbolnăvi, am alungat oameni dragi, intenţionat de lângă noi, dar dureros este faptul că nu am înţeles că Dumnezeu a vrut, de fapt, să ne regăsim cu noi înşine, să ne redefinim gândirea, faptele şi viaţa.

„Mergeţi mai încet!” – cred că acesta a fost mesajul lui Dumnezeu. Eram antrenaţi într-o agitaţie permanentă, parcă nu ne mai bucuram de viaţă, trebuia să apreciem ce avem, dar dorinţa de a avea şi de a ne căpăta un loc cât mai în faţă, ne-a pus în imposibilitatea de a vedea detaliile existenţei noastre. În nicio primăvară natura nu a fost mai frumoasă ca anul 2020. Fiindcă am luat o pauză, am putut să ne oprim să ascultăm păsările, nu au mai fost claxoanele asurzitoare, zgomotul de motoare în trafic. A fost un moment în care am avut posibilitatea de a ne regăsi liniştea pierdută. Da! Dumnezeu a făcut linişte pentru noi… Puteam să ne oprim să observăm cum a crescut iarba pe marginea trotuarului, să admirăm copacii înfloriţi. Îmi place să cred că acum avem timp. Cei care nu schimbă nimic nu devin nimic, viaţa nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l, spunea Antonie de Saint-Exupery. Viaţa omului este scurtă, cu toate acestea, aşteptăm cu nerăbdare să treacă vremea. Copilul vrea să ajungă repede mare, tinerii vor să termine mai repede şcoala… Plăcerile lumeşti nu zămislesc decât suferinţe. Nu vom schimba decât durerile, atâta tot, spunea Honore de Balzac. Cât adevăr!…

Din păcate, noi nu încercăm să suprimăm cauza, ci ne luptăm să înlăturăm efectele. A încerca să schimbăm lumea înainte de a ne schimba conceptul despre noi înşine înseamnă a lupta împotriva firii lucrurilor. Nu poate fi vreo schimbare exterioară până ce nu există o schimbare interioară, precum înăuntru, aşa va fi şi afară. Dacă vom face ce am mai făcut, vom obţine ce am obţinut şi până în acest moment.

Este imposibil pentru cineva să înveţe ceea ce crede că ştie deja. Toţi ne credem învăţaţi, toţi ne dăm cu presupusul, nu mai avem răbdarea să Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. Vrem noi să arătăm că putem, vrem noi să demonstrăm ce ştim. Am trecut această perioadă dificilă a existenţei noastre şi, din păcate, unii dintre noi nu am învăţat nimic. Vedem în cel de lângă noi un posibil transmiţător al bolii, care ne poate îmbolnăvi (exceptând distanţarea sanitară care ne ajută să respectăm normele de protecţie). Nu ne vizităm părinţii să îi menajăm de boala care îi poate ucide. Din păcate, dorinţa lui Dumnezeu de a ne schimba am înţeles-o ca un afront la orgoliul sau mândria noastră, în loc să primim totul ca şi dorinţa unui Tată care vrea să ajute pe copiii Lui. Tot mapamondul este frământat, întrebându-se când se va sfârşi pandemia – un lucru care nu este rău –, dar puţini ne-am gândit la sfârşitul nostru care poate fi oricând, la faptul că poate încă nu am pus un început bun vieţii noastre. Suntem la început de an! Am primit încă un răsărit de soare în viaţa noastră…

Să lepădăm deci grija cea lumească, să ne asumăm prietenia pe care Dumnezeu ne-o oferă şi să regăsim drumul de pe care am fugit, atraşi de lucrurile trecătoare, de aparenta, dar distrugătoarea frumuseţe a lucrurilor trecătoare. Putem să ne schimbăm întreaga viaţă, precum şi atitudinea oamenilor din jurul nostru doar schimbându-ne pe noi înşine.

Pr. Mirel ILIE

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *