A şaptea operaţie – anul 1937, la Sanatoriul Dr. Waxmann din Sibiu
Cuţitul şi ferăstrăul
Starea sănătăţii Părintelui Iosif se înrăutăţeşte mereu. După a şasea operaţie a slăbit nespus de mult. Este aşa de slab, că a rămas numai pielea şi oasele.
În fiecare zi este mutat de două-trei ori de pe un pat pe altul.
Are o temperatură de 39 grade şi se topeşte ca o lumânare arzând pe altar.
S-a internat din nou la sanatoriul dr. Waxmann din Sibiu unde, după câteva zile, la 27 iulie 1937, i se face a şaptea operaţie. De data aceasta mai grea şi mai complicată ca toate celelalte.
(«Glasul Dreptăţii» nr. 8, 1937)
Datorită tumorii canceroase de la intestinul gros, un os din partea inferioară a şirei spinării este atacat de boală şi trebuie să fie tăiat. Şi astfel, va înflori o nouă rană pe trupul acesta deja plin de răni şi de dureri.
A şaptea operaţie
Durerea ne încearcă iarăşi din greu. Sunt abia două luni de zile de când scumpul nostru Părinte Iosif a avut să sufere pentru a şaptea operaţie, care l-a slăbit nespus de mult.
A rămas numai pielea şi oasele, în fiecare zi e mutat de două-trei ori de pe un pat pe altul. Suferinţele îi sunt nespus de grele. Oare cum mai poate acest corp să mai ducă greul atâtor dureri amare?
În fiecare zi cu temperatură până la 39 grade, omul durerii se topeşte ca o lumânare pe altar.
Şi, în această stare grea fiind, a trebuit să fie dus din nou la operaţie. Un os este atacat de boală şi trebuie să fie tăiat. Şi astfel, marţi 27 iulie 1937, cuţitul şi ferăstrăul doctorului a tăiat din nou, deschizând o nouă rană în corpul acela plin de răni şi de dureri (a şaptea).
Iar pe lângă aceste suferinţe nespuse, mai este şi alungat, batjocorit şi pedepsit de oameni, luându-i-se până şi mijlocul de trai, prin oprirea foii,ameninţat apoi cu oprirea cărţilor, cu închiderea tipografiei şi librăriei, târât prin judecăţi şi procese, ca un făcător de rele. Dar el le rabdă pe toate, liniştit şi împăcat sufleteşte, ştiind că merge pe urmele Stăpânului său iubit: Iisus Hristos. Acela care ne-a dat o pildă să călcăm pe urmele Lui (I Petru 2, 21).
Ostaşii Domnului, purtând o veşnică recunoştinţă celui care i-a adus la lumina Evangheliei, stăm îngenuncheaţi la picioarele Crucii Domnului Iisus, rugându-ne pentru sănătatea şi izbăvirea părintelui iubit, cerând ca Domnul să ni-l dăruiască din nou şi să-i dea din nou grai pentru vestirea Evangheliei şi îndrumarea vieţii noastre pe căile Lui.
Ioan Marini
(«Ecoul» nr. 5, 1937)
O veste îmbucurătoare
În urma acestei operaţii, Părintele Iosif se află mai bine. Temperatura începe să-i scadă şi noi puteri de muncă încep să-i revină.
Domnul lucrează vădit. Să ne rugăm cu stăruinţă scumpului nostru Mântuitor ca să-Şi reverse continuu darul Său. Să-L rugăm să ni-l ţină şi pe mai departe pe drumul însănătoşirii pe scumpul nostru gornist.
Pentru toată această binecuvântare,
Slăvit să fie Domnul!
N-am mers
N-am mers la lupta Ta trufaşi,
cu-armură grea şi lăudată,
nici n-am avut spre cei vrăjmaşi
dispreţ şi ură niciodată.
Ci-am mers ca David, c-un toiag
şi-o biată praştie străbună,
dar cu curaj, cu-avânt, cu drag
şi-o fericită voie bună.
Cu-obrajii biciuiţi de vânt,
de palme şi mustrări răbdate,
ne-am apărat un legământ
mai sfânt şi mai frumos ca toate.
Când, doar copii, am îndrăznit
să stăm cu Goliaţi la trântă,
pe Tine doar ne-am bizuit
şi pe tăria Ta ne-nfrântă.
PROFETUL VREMILOR NOASTRE – vol. II
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000
