Umblarea în neprihănirea care o cere Adevărul după dreptarul învăţăturilor divine devine plăcere sufletească pentru aceia care au pornit hotărâţi pe cale şi au gustat ce bun este Domnul; firea lor se schimbă, devenind duhovnicească. Lepădând cele ascunse ale ruşinii, nu umblă în vicleşug nici prefăcând Cuvântul lui Dumnezeu, ci făcându-se cunoscuţi prin arătarea adevărului faţă de orice conştiinţă omenească înaintea lui Dumnezeu (cf. II Cor 4, 2). Propovăduirea adevărată este aceea care nu caută foloasele sale, nici slava de la oameni, nici laudele lor, nici nimic din ale sale, ci totul în Iisus Hristos, spre slava Sa, făcându-se slujitori tuturor pentru Iisus Hristos (v. 5). Căci Dumnezeu Care a zis: „Strălucească din întuneric lumina” El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Iisus Hristos (v. 6).
I se cade veşnică mulţumire Domnului Dumnezeului nostru, Celui Care pururea ne face biruitori în Hristos-Domnul şi descoperă mereu prin aleşii Săi, totdeauna şi pretutindeni, mireasma cunoştinţei Sale (cf. II Cor 2, 14). Să luăm aminte, dar, cu ce îndrăzneală ni se vesteşte Harul dat de Dumnezeu în slujitorii Domnului Iisus Hristos, care slujesc Sfântului Cuvânt spre folosul nostru sufletesc, sfinţit în Duhul Sfânt, slujitori ai Sfintelor Altare, ca să fie bine primit şi cu folos mântuitor (cf. Rom 15, 15-16).Ca lauda să se arate în cele ce vor urma la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. Ştim că atunci va răsplăti cu viaţă veşnică în slavă celor ce aici au umblat vieţuind în neprihănire.
Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
