Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Umblarea lui Hristos pe mare

Umblarea lui Hristos pe mare

Umblarea lui Hristos pe mare

Se încrucișează în Sfânta Evanghelie de astăzi cele mai diferite stări sufletești: FRICA de valurile învolburate ; SPAIMA în fața vântului, care ” era împotrivă “; ADMIRAȚIA pentru figura lui Hristos, care venea pe apă, spre corabie; ÎNCREDEREA în glasul și chemarea Lui; LINIȘTEA când s-a potolit vântul și s-a îmblînzit marea.
Relatarea din acea noapte, de pe Marea Galileii, este o realitate continuă de pe marea vieții sufletești a fiecărui  creștin. Mereu se ridică FRICA din străfundurile vechiului Adam , care este în noi și se împletește cu o SPAIMĂ, în fața năvălirii ispitelor și necazurilor din afară, făcând noi oameni deprezivi și anxiosi.
Cum și cu ce le vom  putea stăpâni și învinge noi cei  de astăzi ?

” Cel ce vrea să treacă marea spirituală rabdă îndelung, cugetă smerit, veghează și se   înfranează. De se va sili să treacă fără aceste patru, se va tulbura cu inima, dar de trecut nu v-a putea trece ” ( Filocalia , vol.I , p.254 ).
Pentru a avea răbdarea îndelungată, cugetarea smerită, vegherea și înfarnarea, este nevoie de aceeași încredere în Iisus, pe care a avut-o Sfinții Apostoli pe mare. Spre deosebire de ei, pentru noi Iisus nu mai este o realitate exterioară care vine spre noi din  bezna nopții, ci a devenit, prin Botez, o prezență interioară de foarte mare putere. O forță dumnezeiască. Uneori s-ar părea, zicem noi păcătoșii și grăbiții în afirmații, că Iisus doarme și este nepăsător și  nu ne mai ajută. Dar El este continuu este  treaz și plin de iubire, așteptând strigătul nostru de rugăciune al nădejdii : ” Doamne scapă-mă ! Doamne  mântuieste-mă  !
Să nu uităm  !
Să luăm aminte, că în viața Sa pămîntească, Mântuitorul a mers să se roage în Casa Domnului și în tot locul, arătând prin aceasta nevoia și însemnătatea rugăciunii.
Și noi , mai ales noi ce de astăzi , avem porunca de a ne ruga neîncetat pentru că neincetat ne putem afunda în haul ispitelor.
Putem să ieșim la suprafață din toate aceste  frământări, tulburări și neliniști și chiar putem pașii peste ele cu ajutorul rugăciunii : Doamne Iisuse Hristoase Fiul, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluieste-mă pe mine păcătosul/ păcătoasa  !
Părintele Onu Constantin 
error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!