Oastea Domnului

Un dar al recunoştinţei

Am primit de la Dumnezeu atâtea daruri, dovezi ale dra­gostei şi purtării Lui de grijă pentru noi. Dar cu ce am răsplătit noi binefacerile Sale? Şi darul cel mare, Jertfa Fiului Său de pe Golgota, stând în faţa privirilor noastre sufleteşti, ne întreabă tăcut:

„Iată ce am făcut Eu pentru tine,

Şi tu ce faci pentru Mine?”

Şi dragostea Lui aşteaptă un răspuns de la noi. Aşteaptă să‑I predăm viaţa noastră ca un dar de bunăvoie, pentru a-L asculta şi urma pe El în totul. Dumnezeul nostru, Care este un Dumnezeu de dragoste duioasă, caldă, neschimbăcioasă şi nemărginită, este vrednic de o încredere nemărginită. În fiecare filă vopsită cu sângele lui Hristos, în fiecare rând care ne aduce aminte de Jertfa Lui, vorbeşte şi ne îndeamnă dragostea.

Nu vrei tu să răspunzi iubirii Lui şi să-I predai viaţa?

O, câtă nedreptate Îi facem noi când nu-L ascultăm şi nu cedăm dragostei Sale, care ne cheamă să-I predăm viaţa! Ce inimi împietrite trebuie să avem, după ce L-am privit pe El în Ghetsimani luptându-Se în chinurile morţii, cu sudori de sânge, să nu cădem şi noi zdrobiţi la picioarele Lui, în totul… Şi când El strigă de pe Cruce: „Mi-e sete!”, nu vrei să-I întinzi o picătură de apă, să-Şi astâmpere setea? Căci după tine însetează El, pe tine te vrea El. Pe tine! Pe tine! Mai poţi tu să stai în rezervă şi să nu te predai întru totul Mântuitorului tău? Sfinţeşte pe Hristos în inima ta ca Domn (I Pt 3, 15), ca să poţi spune: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”.

Un dar de bunăvoie

Iată ce este predarea: un dar de bunăvoie al vieţii noastre lui Dumnezeu, darul de bunăvoie al fiinţei noastre ca să facem voia Lui în loc de a noastră. Predarea este o învoială între Mân­tuitorul şi cel mântuit; nici o altă jertfă nu preţuieşte cât darul acestei vieţi predate. Fără această predare deplină nu L-am primit ca Domn, chiar dacă Îl cunoaştem ca Mântuitor. Preaiu­biţilor, este El, Iisus Hristos, Domnul vostru în toată puterea cuvântului? I-am pus noi la îndemână cu bucurie vieţile noastre? Poate El face tot ce vrea cu trupurile noastre, cu banii, cu averea, cu casele, cu timpul, cu gândurile şi darurile noastre, cu tot ce avem?

Amintiri şi învăţături din viaţa învăţătorului Ioan Marini / Ioan Fulea. – Sibiu: Oastea Domnului, 2013

Lasă un răspuns