I Corinteni 6, 12-20
„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (v. 12).
Aşa începe apostolul din Duminica Fiului Risipitor care ne spune, prin cuvântul Sf. Ap. Pavel, despre libertatea pe care i-a dat-o Dumnezeu omului asupra tuturor lucrurilor, dar „i-a dat şi pricepere ca să deosebească lucrurile”1 .
Dumnezeu ne-a creat fiinţe libere şi ni le-a lăsat pe toate în puterea şi alegerea noastră de a respinge ceea ce nu ne este de folos sau să alegem să fim conduşi de patimile şi poftele cele rele care sunt în inimile noastre (cf. Psalm 27, 4). Dar, tot în inima noastră, stă şi puterea de a împlini cuvântul Domnului care vrea să se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile noastre (cf. Efeseni 3, 17). Acum depinde de noi ce alegem. Spune Sf. Ioan Gură de Aur că, atunci „când diavolul vede Legea lui Dumnezeu înscrisă în suflet şi pe tăbliţa inimii, nu se apropie”2 . De aceea să ascundem în inima noastră Cuvântul Domnului, ca să-l putem birui pe vrăjmaşul sufletelor noastre (cf. Psalm 118, 11).
„Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?… Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (vs. 15, 19).
Trăim într-o vreme când libertatea se confundă cu libertinajul. Un exemplu despre libertate, versus libertinaj, îl putem lua de la Sf. Ap. Pavel: „Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 6, 23). Libertatea este viaţa veşnică, iar libertinajul, moartea. Dar oare câţi dintre noi ne mai gândim înainte să facem ceva, înainte să cădem în plasa dorinţelor pătimaşe? Ne mai întrebăm ce e bine de făcut, într-o anumită situaţie, sau mergem după instinctele noastre?
Astăzi, tinerii spun: „Fac ce vreau, pentru că sunt liber!”… Dar libertatea nu înseamnă să faci ceea ce vrei, ci să faci ceea ce trebuie. Vedem cum tinerii, şi nu numai, sunt asaltaţi de diferite plăceri şi patimi şi nu mai pot fi liberi, pentru că păcatul, spune Părintele Iosif Trifa, te înfăşoară ca un lanţ, căci „diavolul, de meserie, este fierar. El face lanţuri de patimi cu care îi leagă pe oameni. Şi, lucru ciudat: fierul din care satan face lanţurile îl dau oamenii”3 .
Adevărata libertate o putem avea numai în Hristos (cf. Ioan 8, 32). Numai El ne poate „dezrădăcina păcatul şi relele care îl urmează, pe când omului îi este cu neputinţă să dezrădăcineze păcatul cu puterile sale. Datoria omului este să se opună, să se lupte şi să se bată cu păcatul” 4, dar puterea este la Domnul, căci fără El nu putem face nimic (cf. Mt 15, 5).
El ne poate elibera de păcate; şi doar la El găsim bucuria cea adevărată, după cum spune şi Sf. Ioan Gura de Aur: „bucuria vine din virtute şi este fără de sfârşit, pe când plăcerea pricinuită de răutate este de scurtă durată, iar întristarea este nesfârşită”5 , căci „cine căută plăcerea dă de durere”6 . Tot Sf. Maxim spune că „omul trebuie să cunoască o singură plăcere: unirea sufletului cu Cuvântul”7 . Trupul – spune Sf. Vasile cel Mare – „ca să săvârşească o faptă, are nevoie de timp, de prilej, de osteneli, de ajutători şi de alte înlesniri; mintea însă dă naştere la gânduri într-o clipită şi le săvârşeşte fără oboseală”8 . De aceea, câtă trezvie trebuie să avem să nu lăsăm niciun gând să intre în mintea şi inima noastră, „ zugrăvindu-şi lămurit plăcerea în atelierul ascuns al inimii”9 . Patimile reprezintă mişcarea cea împotriva firii sufletului, de aceea omul trebuie să se lupte toată viaţa împotriva firii care doreşte mereu să înăbuşe tot ce este sfânt şi curat în sufletele noastre care am fost cumpăraţi cu preţ aşa de mare (v. 20). Aşadar, «…să nu întristăm Duhul Sfânt, întru Care am fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării» (Efeseni, 4, 30). Şi, dacă L-am întristat, să ne întoarcem fiecare cu lacrimile pocăinţei şi să curăţim haina albă şi curată cu care am fost îmbrăcaţi în strai de crin la Taina Sfântului Botez, după cum frumos spune poetul şi părintele nostru Traian Dorz: Dar mai târziu, viaţa toată / prin greşuri multe ma purtat, / iar haina albă şi curată / mi s-a-nvechit şi s-a-ntinat… De aceea, să ne-ntoarcem degrabă de la deprinderile noastre cele rele, care nu ne sunt de folos şi care vatămă „…trupul, care este templul Duhului Sfânt” (v. 19) şi să ne apropiem cu osârdie şi cu pocăinţă de Domnul nostru preaiubit, Care ne aşteaptă pe toţi cu braţele deschise, după cum l-a primit tatăl pe fiul risipitor cu multă bucurie (cf. Luca 15, 20).
Dragă suflete, ai în faţa ta puterea de a alege binele ori răul (cf. Deuteronom 30, 15). Alege binele, căci el te conduce spre viaţa veşnică! Iar răul, spre chinurile veşnice… Libertatea este darul lui Dumnezeu.
Fratele Timotei MISTREAN
1 Sf. Varsanufie, Filocalia, vol. XI, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2017, p. 171.
2 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, vol.1, PSB 15, Ed. Basilica, Bucureşti, 2016, p. 51.
3 Pr. Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2006, p. 227.
4 Sf. Macarie cel Mare, Omilii duhovniceşti, Ed. IBMO, Bucureşti, 2010, p. 24.
5 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan…, p. 339.
6 Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia, vol. 3, Ed. IBMO, Bucureşti, 2009, p. 14.
7 Idem, Filocalia, vol. 2, p. 326.
8 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, PSB 1, Ed. IBMO, Bucureşti, 2009, p.71.
9 Ibidem.
