Efeseni 4, 7-13
„Iar fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos” (vs. 7).
Apostolul Pavel le pune în faţa fraţilor din Efes – dar şi în faţa noastră, a celor de azi – o învăţătură care va sta, până la sfârşitul veacurilor, la temelia Bisericii noastre.
Unde şi când am primit harul care ni s-a dat? Desigur, în Biserică, prin Taina Botezului, care este şi prima Taină din cele şapte ale Biserici noastre Ortodoxe.
La Taina Botezului, am fost unşi de către preot şi pecetluiţi cu harul Duhului Sfânt!
Este o mare binecuvântare că am primit ungerea pentru Împărăţia lui Hristos… Cu câteva versete mai sus, Sfântul Pavel spune: Este un Domn, o Credinţă, un Botez.
Este un Domn – Domnul nostru Iisus Hristos;
O Credinţă – O Credinţă care a fost dată Sfinţilor o dată pentru totdeauna;
Şi un Botez – Numai unul singur!
Nu două, nu trei, nu zece!…
Darurile primite la Botez sunt daruri cereşti care ne duc la mântuire, dar cu o singură condiţie: toate aceste daruri trebuie să le punem în lucrare. Nefiind puse în lucrare, ele nu-şi fac efectul în viaţa noastră. Şi, ca atare, nu ne pot mântui fără împreuna-noastră lucrare. Iată ce spune Părintele Iosif:
„Da! E adevărat că toţi creştinii au primit, prin Botez, numele de ostaşi ai lui Hristos şi au primit şi armătura Duhului Sfânt (cea de la Efeseni 6, 11-17). Marea întrebare este însă: Rămas-au toţi în tabăra lui Hristos? Păstrează toţi şi se luptă toţi cu armele ce li s-au dat la Botez? S-ar putea oare spune despre cei ce se înjunghie şi se omoară pe la cele cârciumi că sunt nişte bravi ostaşi ai Domnului şi au murit în frontul Lui? S-ar putea, oare, spune despre cei ce se tăvălesc în toate patimile şi fărdelegile, iar de cele sufleteşti nici nu vor să audă, că sunt nişte ostaşi ai Domnului?
Da! Matricola botezaţilor este plină de ostaşi ai Domnului, dar viaţa şi lumea e plină de dezertorii acestei oştiri. Cei mai mulţi creştini sunt dezertori din tabăra Domnului. Nu spunem de la noi acest lucru. Ascultaţi ce spune Sf. Ioan Gură de Aur: «Eu însă văd că acei ce stau sub comanda aceluiaşi Împărat Ceresc se răscoală unul asupra altuia, se muşcă, îşi sfâşie unul altuia membrele. Cad morţii mai rău decât în război. (…)
Noi, care ne numim creştini, ne înarmăm unul contra altuia, ceea ce ar trebui s-o facem contra duşmanului nostru al tuturor, contra diavolului. Sub conducerea generalului-diavol, ne războim unii cu alţii, în loc să ne luptăm numai contra lui. Dar noi, acum, nu căutăm la dânsul, ci ţintim săgeţile asupra fraţilor noştri…»” (Pr. Iosif Trifa «Ce este Oastea Domnului?», Ed. O.D. –1996, pp. 220-221)
El S-a pogorât din Cer ca să ne mântuiască, apoi S-a suit mai presus de toate cerurile ca pe toate să le umple.
Cu alte cuvinte, cerurile să fie umplute cu cei răscumpăraţi de El.
Toţi cei care au înţeles chemarea vor umple mai întâi Biserica, fiecare cu lucrarea şi darul primit.
Slujirea este diferită în zidirea Trupului lui Hristos.
Vestirea Cuvântului, cu o învăţătură sănătoasă, ne-a fost lăsată de către Apostoli şi urmaşii lor.
Păstorii trebuie să îndemne şi să îndrume turma, ce li s-a încredinţat spre păstorire, pe Calea mântuirii lui Hristos.
Învăţătorii să fie destoinici, ca poporul lui Dumnezeu să nu se rătăcească în căile pierzării…
Mai spune Sfântul Pavel ceva şi de proroci.
De ce proroci?
Care este locul lor în Biserică?
În Vechiul Testament, au fost mulţi proroci, mari sau mici. Dar toţi aceşti proroci au dus mesajul de la Dumnezeu către popor. Au căutat să îndrepte umblarea poporului pe Calea bătătorită de înaintaşii lor.
Mulţi dintre Sfinţii Părinţi vedeau departe, în viitor, şi ştiau cum să îndrume poporul către Dumnezeu.
Noi, cei care suntem în Lucrarea Oastei Domnului, am avut şi avem un Sfânt Părinte Iosif care ne-a născut la o viaţă nouă în Hristos şi în Biserică. Este un mare adevăr că înaintaşii noştri l-au numit Profetul vremurilor noastre. Părintele Iosif a văzut, în timp, cele ce vor veni peste Lucrarea Oastei şi peste ostaşii Domnului. Tot ce ne-a lăsat în scris este o învăţătură aleasă, îndrumându-ne cum să umblăm în Biserică şi în Lucrare, ca să dobândim Viaţa Veşnică.
Sfântul Pavel, în vers 13, ne înştiinţează în ce stare trebuie să ajungem în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu. Şi zice Sf. Pavel: „Bărbaţi desăvârşiţi la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos”.
Să luăm seama la învăţătura Sfântului Pavel, trimisă fraţilor din Efes. Prin această învăţătură, şi Părintele Iosif ne-a trezit la o viaţă nouă, prin Lucrarea Oastei Domnului.
Să-I mulţumim lui Dumnezeu, Cel care ne-a trimis pe Părintele Iosif în Biserica Ortodoxă ca să ne arate desluşit Calea Împărăţiei lui Dumnezeu!
Noi cum stăm în lumina acestor învăţături? Participăm la mântuirea noastră şi a semenilor noştri cu darurile pe care le-am primit?
Să fim deplin încredinţaţi că toate darurile primite nu sunt după vrednicia noastră, ci ele sunt de la Dumnezeu. De aceea, în slujba Lui trebuie folosite.
Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să punem în lucrare, clipă de clipă, darurile pe care ni le-a dat, prin Jertfa de pe Golgota a Fiului Său şi Mântuitorului nostru!
Să fim împreună-lucrători cu toţi cei care au bine-plăcut Lui. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Fratele Radoslav STANCOVICI
