Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Suferinţa vine de la Dumnezeu

Suferinţa vine de la Dumnezeu

Suferinţa vine de la Dumnezeu

„Fiul meu, nu dispreţui certarea Dom­nului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El. Căci, pe cine îl iubeşte, Domnul îl ceartă şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu Se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?“ (…) „Iar aceasta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui“ (Evrei 12, 5-7; 10).

 „Ah! – zici tu – dar cu necazul meu lucrurile stau altcum. Suferinţa mea nu vine de-a dreptul de la Dumnezeu, ci vine de la om; vine de la neamurile mele, de la fraţii şi verii mei, care ar trebui să mă cinstească. Nu mi-ar fi ciudă, dacă ar veni de la noii duşmani, dar vine de la ai mei…“

Fratele meu! În numele Domnului, eu te asigur că orice rău şi orice necaz nu vine de la „duşmani“, ci vine, indirect, de la Dumnezeu. Să iei cunoştinţă că Dumnezeu este autorul tuturor necazurilor tale.

E o mare rătăcire când noi cârtim şi ne supărăm pe uneltele de care Domnul Se foloseşte spre pedepsirea noastră. E o nebunie să ne supărăm pe nuiaua care ne loveşte, dar să nu vedem mâna care ţine nuiaua.

Când lovim un câine, el muşcă băţul. Sărmană făptură! El nu ştie mai mult decât atât. El se războieşte cu băţul, în loc să mă vadă pe mine care dau cu băţul.

O, fratele meu, să nu faci şi tu aşa! Când necazul dă peste tine, să nu sari şi tu furios la „băţ“. Să nu muşti şi tu „băţul“ ce te loveşte, căci acest băţ, să ştii că e în mâna Tatălui tău cel Ceresc. Iar dacă acest băţ este de trestie subţire sau de mărăcine noduros, asta nu are a face. Adevărul e că acel băţ e în mâna Domnului.

Să încetăm cu cârtirea contra suferinţelor şi încercărilor. Să lăsăm toată această greutate în seama Domnului, în seama înţelepciunii Lui celei nemărginite.

Dacă nu înţelegem acum, vom înţelege mai pe urmă taina suferinţei de acum. Şi vom mulţumi de-a pururi Tatălui Ceresc pentru nuiaua pedepsitoare şi încercările pe care ni le-a trimis.

Apostolul Pavel spune în epistola către Evrei atât de liniştitor: „Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi de ea roada paşnică a dreptăţii“ (Evrei 12, 11).

Părintele Iosif Trifa, din „Ca o oaie fără glas – (Isaia 53, 7)”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *