Sunt 11 ani de zile de când pornea la drum o foaie. Dar nu una ca toate celelalte. Prin ceea ce a făcut această foaie pentru sufletul cititorilor, poate să vadă oricine că ea era un adevărat sol ceresc, un propovăduitor dulce, care, cu timp şi fără timp, chema sufletele spre marea inimă a lui Iisus, la crucea şi jertfa iubirii de pe Golgota.
Şi cine nu poate să vadă că această foaie, ale cărei rânduri erau scrise de o inimă caldă, a avut de la început binecuvântarea lui Dumnezeu?
Chemarea ei n-a fost zadarnică. Din contră, a făcut atâta seceriş cum nu s-a mai pomenit vreodată pe câmpul duhovnicesc al Bisericii acestei ţări.
Căci Oastea Domnului este rodul Duhului Sfânt şi al unei vieţi trudnice prin care Dumnezeu a lucrat.
Că sunt mulţi care nu o pot vedea?
Dar când un lucru bun a fost îmbrăţişat de toată lumea?
Fariseii veacurilor nu vor înţelege niciodată taina simplă ce se descopere şi copiilor, fiindcă ei pururea se împotrivesc Duhului Sfânt.
Deocamdată se bucură nevoiaşii a căror inimă însetează după neprihănire. Se bucură miile de pătimaşi care prăznuiesc învierea la o viaţă nouă prin Mântuitorul Hristos…
Se bucură săracii cărora li se propovăduieşte Evanghelia. Căci dacă această foaie n-a făcut altceva, cu aceasta se poate lăuda: a propovăduit Evanghelia, a vestit pe Iisus cel răstignit. Pe Iisus pe Care noi nu-L cunoşteam, ea ni L-a făcut cunoscut. De aceea o avem la inimă… De aceea o îmbiem vecinului şi fratelui nostru, pentru a cunoaşte şi ei ceea ce n-am cunoscut noi.
Şi căutăm a face şi noi măcar cât viespile care nu se înfruptă din mierea pe care au găsit-o până nu fac de ştire şi tovarăşelor lor.
I. Marini, înv.-ostaş
«Oastea Domnului» nr. 8 / 19 febr. 1933, p. 4
Gazetarul credincios Ioan Marini / Articole apărute între anii 1930 şi 1938 / Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
