În anul 1923, Dumnezeu a adus şi în ţara noastră acest rug şi l-a aprins grozav. De-atunci rugul arde şi nu se mistuie. Din mijlocul acestui rug, din mijlocul acestei Lucrări, Dumnezeu Şi-a ales un om, Şi-a găsit un om cu mare greutate. Dar să nu uităm că Dumnezeu, cel de care vrea să Se folosească, prima dată îl pregăteşte, că altfel nu Se poate folosi de el. A început să strige din mijlocul acestui rug arzând un glas minunat şi scump, şi sfânt: „Iisus Biruitorul, El vă cheamă! Pe El să-L urmaţi, pe El să-L ascultaţi!”. A ars şi arde mereu acest rug, dar nu uităm nici unii că, datorită glasului care mereu a strigat şi strigă, ne vedem noi feţele în felul cum le vedem… În Numele şi meritul lui Iisus cel Biruitor, al Domnului Iisus cel Răstignit, suntem noi aici. Altfel nu ne-am fi văzut în felul acesta. Altfel am fi şi noi poate în alte locuri, în care trăiam odinioară după felul mersului veacului acestuia şi după felul lumii. [Suntem aici] datorită acestui rug minunat ce arde mereu. Şi glasul lui Dumnezeu strigă din mijlocul focului prin cineva: „Vă doreşte Iisus cel Răstignit! Vă iubeşte Iisus cel Răstignit! Vă aşteaptă Iisus cel Răstignit!”. Nu este biruinţă fără de El, fraţii mei scumpi. Nu uităm cuvântul pe care ni l-a spus cu atâta foc şi cu atâta dulceaţă: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic! După cum mlădiţa tăiată de la butuc nu poate să aducă roadă, tot aşa şi voi, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic”. Iar ucenicilor, ca despărţire, le spune: „Iată, Eu rămân cu voi până la sfârşitul veacurilor”.
Scumpul meu frate, iubita mea soră în Domnul! Pentru noi cât de adevărat este cuvântul acesta, că „a rămas cu noi”? Anul care a trecut din viaţa noastră se prezintă înaintea lui Dumnezeu, să spună el despre noi cât am rămas cu El.
Dorinţa sufletului meu care a ars de dor să se întâlnească în seara asta cu voi cu toţi, n-aş vrea să fie alta, decât asta singură: să ştiu că toţi Îl aveţi pe El; să ştiu că toţi trăiţi cu El; să ştiu că toţi veţi muri cu El. Şi atunci fericirea voastră este sigură. Altfel nu se poate, nu este biruinţă.
Bunul Dumnezeu, Care a lucrat în viaţa noastră în chip minunat şi sfânt, cum noi n-am gândit niciodată poate, să facă, pe anul viitor, să [dăm] mai bune mărturii; nu prin cuvânt, ci prin viaţă şi fapta trăită după voia lui Dumnezeu, ca dincolo, în veşnicie, să ne putem vedea feţele cu toţii, bucurându-ne fără sfârşit. Amin.
din vorbirea fratelui Vasile Câmpean (Ogruţan) de la o adunare din Bihor – revelion 1981
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 6
