Ce crudă-i moartea pentru-acei
ce n-au murit odată,
ce rece cade gheaţa ei
pe viaţa ne-ncercată!
În ceasul ei, ai ochi ţintind
spre lucruri nezărite
şi-auzi Tăcerile vuind
cuvinte-ncremenite.
Şi pietre pernele se fac,
şi mâinile ca lutul,
şi toate, toate, toate trec –
vuieşte doar Trecutul.
Şi ochii zac înceţoşaţi,
şi Timpul se scufundă,
şi uiţi de cei apropiaţi,
şi trecerea-i profundă…
– Când ţi se sting spre Nehotar
toţi sorii vieţii tale,
vai ţie dacă nu-ţi răsar
de Dincolo de vale.
Vai ţie dacă n-ai murit
nainte înc-o dată,
spre-a te primi desăvârşit
Lumina-ntâmpinată.
Hristos – Împăratul nostru / Traian Dorz. – Ed. a 2-a. –
Sibiu : Oastea Domnului, 2013