Citind minunea învierii tânărului din Nain, îmi vin în minte cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (In 11, 25). Într-adevăr, la porţile cetăţii Nain, s-a întâlnit moartea cu viaţa, şi viaţa a biruit, pentru că Domnul este viaţă. Acel tânăr înviat din morţi de Domnul reprezintă pe toţi oamenii cei înviaţi din moartea păcatului, prin Jertfa pe Cruce a Mântuitorului nostru.
Păcatul ne urâţeşte, ne sluţeşte viaţa, iar în urma păcatului vine moartea. Domnul Iisus, fiind fără de moarte, ne pune în faţă o viaţă liniştită, paşnică, fără de moarte. Iar noi suntem datori a sta de strajă la porţile cetăţii acestei vieţi, cu mâna pe armă, ca nu cumva, adormind, să vină duşmanul fără veste şi să intre înlăuntru, că atunci foarte greu îl mai putem izgoni.
Privim cu ochii înlăcrimaţi la viaţa primilor creştini cum pătimeau, vărsându-şi sângele. Cu toate acestea, veneau la credinţă mulţimi de oameni şi îşi dădeau viaţa pentru Hristos. Astăzi ni se pare calea mântuirii prea strâmtă şi mulţi au luat drumul lumii, adică acea cale largă, a morţii, cu toate poftele şi plăcerile ei. Şi, uite-aşa, am ajuns la ciudata creştinătate de azi, care crede că se poate mântui, trăind în felul lumii, adică în moartea păcatului. Mulţi zic că dacă n-ai dat în cap nimănui şi n-ai spart casa nimănui, e de-ajuns pentru mântuire. Că, adică, trebuie să trăieşti în pas cu lumea… Nu-i nici un păcat – zic ei – să te machiezi, să-ţi vopseşti buzele, unghiile, să fii în toate în pas cu moda. „Ce găseşte Dumnezeu rău prin modă, că doar pe toate le-am făcut prin muncă cinstită?”
Dragii mei, unele ca acestea sunt înşelăciunile diavolului. Să nu uităm că moda este una din fiicele diavolului. Şi minciuna este tot o fiică a diavolului. Şi poftele păcătoase ale trupului şi alcoolul, şi tutunul sunt tot nişte fiice ale diavolului, care nu aduc viaţa, ci moartea.
Să luăm aminte la viaţa primilor creştini şi a înaintaşilor noştri, la felul cum au trăit ei, în osteneli, în post şi-n rugăciune, în înfrânare şi-n jertfă. Să luăm aminte la Părintele Iosif cum şi-a vândut toată averea, pentru ca să poată răspândi Cuvântul lui Dumnezeu nouă, tuturor celor care zăceam în păcat şi-n moarte.
Da, la ieşirea din cetatea Nain, moartea a fost înghiţită de viaţă, de adevărata Viaţă. Să dorim adevărata Viaţă, ca să înviem şi noi la o viaţă nouă cu Domnul, în Împărăţia Sa.
Domnul să ne-ajute să urmăm pilda vieţii de credinţă aşa cum au avut-o Sfinţii Părinţi şi înaintaşii noştri! Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Gheorghe USCATU
