Cu o modestie de nedescris, Matei scrie despre sine însuşi: „Un om numit Matei”, trecând cu vederea şi faptul că masa despre care zice la versetul 10 a fost pusă de el, în casa lui, la care s-au ospătat din cuvintele alese ale Domnului Iisus mulţi vameşi şi păcătoşi. Astfel, pocăinţa omului matei era o minune.
Matei era slăbănog spiritualiceşte, prin păcatele şi iubirea sa de bani. De aceea, el avea nevoie de porunca divină: „Scoală-te şi vino după Mine!”
Cum ni se pare?
– Iisus, de multe ori, a fost în Capernaum, pe care o alesese ca pe o cetate a Sa, şi totuşi Matei rămăsese nemântuit. Bine că nu trecuse harul mântuirii sale.
– Iisus avea în vedere multe alte lucrări, căci citim că de acolo a mers mai departe. Va trece El, oare, pe lângă acest vameş? Nu!…
– Domnul Iisus a chemat pe omul numit Matei. El l-a văzut, l-a recunoscut şi ştia mai dinainte ce va face din acest om.
Chemarea lui Matei s-a produs neaşteptat
– Matei practica o meserie dezonorabilă. Numai iudeii cei mai prăpădiţi se ofereau să adune biruiri pentru cuceritorii romani. De aceea, ucenicia lui Matei nu ar face cinste Domnului Iisus.
– Matei era captivat într-o afacere necinstită. Vameşii, în mod obişnuit, luau mai mari impozite decât erau în drept să ia. Nu făceau plăţi, ci încasau mereu la bani. Era, pentru ei, o afacere plăcută.
– Matei se simţea prea nedestoinic pentru a urma Domnului Iisus. Şi ar fi fost respins de ceilalţi ucenici dacă s-ar fi oferit singur, fără de chemare, să meargă cu ei.
– Matei n-a exprimat nici o rugăminte, nu şi-a arătat dorinţa după lucruri mai bune. Chemarea i-a fost adresată numai prin Harul lui Dumnezeu, cum citim: „Eu sunt găsit de cei ce nu Mă căutau”.
– Chemarea i s-a făcut din partea Domnului Care îl cunoştea pe deplin. Iisus l-a văzut, l-a chemat. A văzut tot răul din inima sa, dar a văzut şi destoinicia lui Matei pentru o slujbă de evanghelist şi scriitor istoric de mare preţ. Poţi avea şi tu calităţi bune, dar vezi că păcatul le nimiceşte şi le acoperă sub zgura lui.
– Iisus a văzut tot ce voia să facă din Matei. El are nevoie şi de tine.
– Iisus a văzut în Matei pe alesul Său, pe mântuitul Său, pe pocăitul Său, pe ucenicul Său, pe apostolul Său, pe biograful Său. Suveranitatea alegerii Sale este o înţelepciune nepătrunsă de mintea umană.
Chemarea lui Matei e un Har deosebit
– Iisus a chemat la Sine pe un om numit Matei. Chemarea era divină.
– Matei era vameş. Domnul Iisus a găsit ceva bun în el şi a permis unui asemenea păcătos să devină însoţitorul Său, adresându-i personal chemarea: „Urmează-Mă!”
– Şi i-a permis îngăduinţa imediat, fără să-i pună condiţia unui timp de curăţire. Matei urma să meargă după Iisus. Chemarea-i era foarte simplă. Cuvintele erau puţine: „Vino după Mine!”. Comunicarea era telegrafică; L-a văzut… a zis… s-a sculat! Indicarea lămurită: „Vino după Mine!” – i-a zis lui Matei.
Chemarea a avut efectul dorit
– Matei L-a urmat îndată: omul acela s-a sculat şi a mers după Iisus.
– Matei a devenit ucenic sincer, serios, devotat, înţelegător. A adus cu sine glasul, cât şi pana sa; predare completă. Matei nu L-a tăgăduit pe Domnul niciodată. O chemare minunată pornită de la nimeni altul, decât din partea Domnului.
– Chemarea lui Matei a fost poarta speranţei deschisă şi pentru alţii. Mântuirea lui Matei a încurajat şi pe alţi vameşi să vină la Domnul Iisus. Casa lui deschisă a dat prilejul prietenilor săi să-L asculte pe Domnul Iisus. Slujirea lui personală a condus şi pe alţii mulţi la Mântuitorul. Evanghelia scrisă de el a condus şi va conduce încă pe mulţi la Domnul Iisus.
– Chiar de eşti scufundat în afacerile tale şi şezi la vamă, răsună şi pentru tine chemarea Domnului Iisus. El te cheamă cu adevărat să vii chiar astăzi la El. Ascultă-L, scoală-te şi urmează-L chiar acum!
Nu totdeauna Dumnezeu cheamă pe oameni în Casa Domnului. Sunt şi locuri ciudate de unde sunt chemaţi. Fratele Ioan Marini, adeseori, chema sufletele la mântuire din mijlocul nedeilor (hramurilor), a feluritelor distracţii lumeşti. Cu un grup de fraţi care cântau cântările Oastei Domnului, le vestea Cuvântul Domnului cu multă smerenie şi înflăcărare; şi mulţi erau care părăseau locul distractiv şi urmau Domnului Iisus. Fratele Ioan Opriş, în centrul oraşului Abrud, după ce adunarea de fraţi au cântat spre slava Domnului, a vestit Evanghelia ajutat şi de fratele Lavu, iar fratele Ioan Marini şi cu fratele Dr. Banu au fost au fost duşi şi interogaţi la orga-nele de poliţie. Fratele Alexandru Bolunduţ, fratele Cornel, fratele Bregar, fratele Niţu, la Roşia Montană, au vestit Evanghelia, chemând oamenii la mântuire în casa de cultură, în restaurante şi în alte localuri, şi mulţi L-au primit pe Domnul Iisus ca Mântuitor personal. Şi multe s-ar putea spune în acest sens.
Ce drăgălaşe ne apar cuvintele: „Vino după Mine!” „Urmează-Mă!”
Să permitem Domnului să atingă coardele harfei Sale nemuritoare şi să ne şoptească inimii cu graiul Său divin: „Vino după Mine!” „Urmează-Mă!” Şi darurile duhovniceşti vor răsuna din inimă în acorduri sfinte ca un prinos binecuvântat, ca şi un alt Matei insuflat din aceeaşi tărie divină.
O, Doamne Iisuse, cheamă-mă şi pe mine şi îmbracă-mă în haina nemuririi, a sfinţeniei şi a curăţirii prin Harul Tău duhovnicesc!
Iisuse, vino la noi! / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
