…Pe fiecare îl vede Dumnezeu în ce stare este. Chiar dacă-i în cămaşa de noapte, chiar dacă-i ascuns undeva unde nu-l ştie nimeni, Dumnezeu îl vede. Acestora nu le vorbeşte Dumnezeu. Cine nu vrea să-L asculte, aceluia nu-i vorbeşte Dumnezeu. Aceştia nici n-ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă muzică… ascultă muzică uşoară, ascultă tot felul de bancuri şi de prostii, şi de lucruri care delectează urechea şi întinează sufletul şi-l bagă în focul veşnic. Dar n-au venit aici să asculte măcar unul din cuvintele lui Dumnezeu, de care vor avea atâta arzătoare nevoie mâine, că ar da lumea întreagă ca să mai aibă o clipă în care să audă măcar unul dintre cuvintele lui Dumnezeu prin care-ar putea să capete o speranţă că vor fi salvaţi. Dar nu vor auzi. S-a vestit aici şi s-a auzit aici că este o nuntă deosebită, în care se va spune şi se va vorbi ceva deosebit: Cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu, cum s-a vorbit înaintaşilor noştri, şi ei l-au ascultat. Dar n-au venit să-l asculte.
Aici, la patru paşi… cum s-ar zice, e Mănăstirea Dealu, în care se vorbeşte aşa de puternic despre Dumnezeu. Nu departe, e Curtea de Argeş. Şi foarte aproape mai sunt şi alte lăcaşuri de rugăciune. Poţi merge acolo liniştit, că nu te înghesuie nimeni. Nimeni nu se grămădeşte să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, să-şi plece genunchii pe aceste lespezi sfinte şi să-şi înalţe sufletul printre turlele astea spre Dumnezeu. Nu se grăbesc… Dar la bufet, dar la cinematograf, dar la cârciumi, dar pe la colţuri, cu sticle de băutură, şi pe la şanţuri, căzând în cele mai îngrozitoare stări şi decăderi sufleteşti, vezi din ce în ce tot mai mulţi. Acestora nu le vorbeşte Dumnezeu, pentru că ei n-ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, nici nu doresc să-l asculte. Dar mâine, când, mai mare nevoie decât de aerul pe care-l inspiră, decât de stropul de apă [cu care] să-şi răcorească limba şi decât fărâmitura de pâine cu care să-şi ţină viaţa, vor avea de Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu nu le va mai vorbi nimic.
Va veni o dată, o singură dată, când, după cele scrise în Sfânta Evanghelie cu Judecata din urmă, Hristos va veni şi va despărţi lumea în două. De-o parte, cei care au ştiut să facă bine şi l-au făcut, care au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, l-au ascultat şi l-au împlinit; şi de cealaltă parte, de-a stânga, cei care n-au vrut s-asculte pe Dumnezeu, n-au vrut să facă binele, n‑au vrut să se-ntoarcă şi să creadă în El. Celor credincioşi le va spune: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, şi moşteniţi Împărăţia Cerească”. Şi după aceea, în veci şi-n vecii vecilor, le va tot spune cele mai frumoase cuvinte, cele mai dulci mângâieri, va şterge orice lacrimă din ochii lor şi orice rană din amintirea sufletului lor. Şi vor fi pe veci mângâiaţi, pentru că vor fi pentru totdeauna cu Domnul.
Dar celor de-a stânga, care n-au vrut s-asculte Cuvântul Lui, le va mai spune o dată, o singură dată, un singur cuvânt: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi”. Şi după aceea niciodată şi în vecii vecilor nu le va mai spune nimic. Cât ar dori aceşti oameni să le mai spună o dată Dumnezeu măcar unul din cuvintele pe care le-a spus astă seară aici! Dar nu le va mai spune.
Aţi ascultat Evanghelia cu bogatul nemilostiv şi cu săracul Lazăr şi-o ştiţi toţi. Bogatul acesta, care toată viaţa lui nu s-a rugat, n-a avut milă niciodată de săracul care stătea la poarta lui, când a ajuns în focul veşnic, spune Evanghelia, că a strigat spre cer, s-a rugat atunci. Trei rugăciuni a făcut. La niciuna nu i-a mai răspuns Dumnezeu. I-a răspuns Avraam, pentru că Dumnezeu nu le va mai spune acestora în vecii vecilor nimic, pentru că nici ei n‑au vrut să-L asculte şi să-mplinească Cuvântul Său.
Ce aproape este de-aici şi muntele, şi istoria! Şi cât de mulţi poate că n-aţi fost niciodată nici pe-un munte, să vă rugaţi singuri, nici într-o mănăstire, prăbuşiţi în genunchi, singuri, să vă-ntâlniţi cu Dumnezeu şi cu istoria şi s-ascultaţi ce vă grăieşte din zidul acela Ana, care s-a jertfit din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru lăcaşul Lui. Duceţi-vă la munte şi la istorie şi-ntâlniţi-vă cu Dumnezeu, şi-ntâlniţi-vă cu înaintaşii. Că vine ziua, vine clipa când veţi vedea că nimic pe lumea aceasta n-a mai avut nici un preţ, afară de aceste lucruri: întâlnirea cu Dumnezeu şi cu istoria, care ne-ndeamnă mereu tot la această întâlnire. Că şi istoria ne vorbeşte despre Dumnezeu, şi muntele ne vorbeşte despre Dumnezeu.
Acestea trebuie să fie pentru noi cercetări adânci şi profunde, prin care noi trebuie să ne stabilim precis locul în care suntem în faţa lui Dumnezeu, în faţa vieţii veşnice. Amin.
din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Vulcana-Pandele – 31 august 1985
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 3
