Seara ţinem o consfătuire restrânsă, în care discutăm frământările Oastei şi stabilim programul pentru a doua zi. Părinţii sosiţi îşi vor cere pentru mâine audienţă la Î. P. S. Mitropolitul Nicolae.
Începând de vineri seara, au început să curgă mereu fraţi de pretutindeni. Fiecare tren ne aduce fraţi noi şi bucurii noi.
O mare bucurie: a sosit şi fr. Tudusciuc, învăţătorul, pe care cei mai mulţi acum îl văd pentru prima dată. Soseşte fr. avocat Maliţa de la Oradea, fr. Romanenco din Basarabia şi alţii.
De la Sighişoara sosesc, iarăşi, fraţi într-un grup de peste 40, cu un vagon special.
Soseşte şi păr. Viorel Bujoreanu din Bucovina, păr. Damian Malcoci din Saba, jud. Cetatea Albă, păr. Gâlea din Bârlad, jud. Tutova.
O nouă bucurie: soseşte şi fr. Traian Dorz de la Oradea cu fr. plut. major Florea. Apoi fr. Ilie Popovici din Picleu şi «nebunul» pentru Hristos – Isaia Pele.
Pe rând sosesc luptătorii de pe toate meleagurile ţării: Silvestru Barbă din Bosance, jud. Suceava; Gh. Glogas din Horodnic, Rădăuţi.
Din jud. Hunedoara: Adam Borza din Vinerea; Ioan Diniş din Gurasada şi Viorel Cătăniciu din Romoşel.
Din Banat: fr. înv. Pavel Rîmneanţu din Bercuţa, Timiş; Bihoi Nicolae, Ezeriş, jud. Caraş; Traian Ciurescu din Belinţ; Ioan Stoica din Cireşu; mult preţuitul frate Victor Ungur din Lugoj şi fr. Trandafir Munteanu din Lugoj etc.
Din jud. Arad: fr. Petru Stancu din Sâmbăteni; Simion Achim din Arad.
Din Oltenia: Grigore Manţoc şi Florea Pârvan din Vlădila, Romanaţi; fr. Guiciu din Studina şi fratele D. Gălan din Brastovăţ; Ioan Şerbănescu şi Nic. Dumitrescu din Craiova.
Din Teleorman: fr. Florea Călin, Dâmboviţa; fr. Tănase Şerban, Prahova; Costică Duţu din Telega şi Simion Sandu din Ploieşti etc.
Din jud. Someş: fr. Ioan Mureşanu din Chiuieşti; fr. Farcaş Gh. din Turda; fr. Eleuţă din Dumitreşti, Ismail.
Din jud. Buzău: fr. N. Cravcenco şi Preda Lavrinte etc.
Din jud. Ialomiţa: fr. Tănăsescu şi un grup mai mare de fraţi din Călăraşi cu iubita soră Ana Muntean etc., etc.
Din jud. Cluj: fr. N. Urdea şi fr. Simion Gordan din Bologa.
Din jud. Satu Mare: fr. Miron Dănuţ etc., etc.
Fraţii sosiţi au adus şi multe cântări noi. Pe tot timpul adunării a stăpânit îndeosebi noua cântare: «A sunat mobilizarea».
Păr. Munteanu-Muntmarg ne-a adus cântarea semnificativă a poeziei fr. Dorz: «Te-am minţit, Iisuse».
Sâmbătă seara, casa şi curtea unde locuieşte Părintele Iosif sunt pline de fraţi sosiţi din toate părţile. Se hotărăşte a se ţine un sfat premergător şi-n seara aceasta şi pentru faptul ca să-şi poată spune cât mai mulţi fraţi cuvântul, după ce mâine nu vor putea încăpea toţi la cuvânt.
Sfatul se deschide având în frunte pe părinţii: Iosif, Vladimir, Munteanu, Bogoride, Damian, Ungur, Bujoreanu. În decurs soseşte şi păr. Gâlea de la Bârlad, având o emoţionantă întâlnire cu Păr. Iosif.
Sfatul se deschide cu cântarea Împărate Ceresc… şi o mişcătoare rugăciune rostită de păr. Bujoreanu.
Cel dintâi vorbeşte părintele Munteanu, care deschide cuvântările cu o mişcătoare vorbire pentru scopul binecuvântatei înţelegeri pentru care ne-am strâns în acest sfat.
Vorbeşte apoi foarte duios şi mişcător fr. înv. Tudusciuc.
Ia apoi cuvântul Păr. Iosif, arătând pe scurt marea răspundere sufletească pe care o avem cu toţii în Oastea Domnului şi, îndeosebi, în această frământare. Toate frământările noastre să le depunem la picioarele Crucii, rugându-ne neîncetat să se împlinească în toate voia Domnului.
Rând pe rând au luat apoi cuvântul: fr. Trandafir Munteanu din Lugoj; fr. Ciurescu din Belinţ, Banat; fr. Lemnaru Cravcenco, Buzău; fr. Diţă de la Bucureşti; păr. Bogoride de la Lăloaia; fr. Silvestru Barbă din Bosanci, Bucovina; fr. plut. major Const. Pârvu, Bucureşti; păr. Bujoreanu, Cernăuţi; fr. Diniş, Gurasada, Hunedoara; păr. Gâlea din Bârlad; fr. Ionel Tudose, T. Severin; fr. nazireu Eftimie din Corod, Tecuci şi fr. Scânteie din Sibiu.
Fiecare şi-a spus părerea lui referitor la frământările Oastei şi soluţionarea lor.
Duminică dimineaţa, în curtea unde locuieşte Păr. Iosif – un popor de fraţi ostaşi şi surori. Toată noaptea au sosit fraţii.
S-a discutat în toate părţile cu aprindere ceea ce ar fi de făcut. Ne strângem din nou la sfat şi stabilim punctele principale care credem noi că ar putea aduce refacerea unităţii Oastei. Rămâne ca aceste puncte să fie precizate şi puse pe hârtie de câţiva fraţi aşa ca ele, după biserică, să poată fi prezentate întregului sfat.
Totodată se hotărăşte ca o delegaţie de laici să se prezinte la Î. P. S. Mitropolit Nicolae cu hotărârile sfatului, apoi plecăm cu toţii la sf. biserică. Avem o mare bucurie. Duhul îndurărilor i-a redat Păr. Iosif, printr-o adevărată minune, atât, din sănătatea-i zdruncinată, încât ne poate însoţi la biserică, urcat într-un automobil.
În catedrală, predica zilei o spune păr. Muntean, vorbind îndeosebi despre sectari şi puterea Bisericii Ortodoxe.
De la biserică, fraţii se întorc încolonaţi, cântând. Potrivit înţelesului de dimineaţă, îndată după sosirea de la biserică, ne strângem într-o adunare de sfat. Acum sunt de faţă toţi fraţii împreună cu toţi preoţii.
Vorbirea Părintelui Iosif
Se cântă «Împărate Ceresc», apoi Părintele Iosif rosteşte următoarea cuvântare:
Fraţilor! O mare bucurie avem în ziua de azi! Ne vedem strânşi în Numele Domnului atâţia fraţi din toate părţile ţării. Dar, pe lângă bucurie, avem şi o mare datorie şi o grea răspundere. Căci, fraţii mei, sfatul acesta, adunarea aceasta nu este un sfat ca oricare alt sfat şi nici o adunare ca orice altă adunare. Oastea Domnului este Lucrarea Domnului, iar noi trebuie să ne apropiem cu frică şi cutremur, când e vorba să ne amestecăm cu nepriceperea noastră în mersul acestei Mişcări. Noi suntem nişte copii nepricepuţi ai Domnului şi trebuie să tremurăm de frică, atunci când e vorba să ne amestecăm cu sfatul nostru în Lucrarea Lui, în planurile Lui, în voia Lui.
O, iubiţii mei, mare este răspunderea noastră, a tuturora, faţă de Lucrarea Oastei, ca să nu o smintim cu nepriceperea noastră. Iar dacă răspunderea aceasta o aveţi cu toţii, apoi să mă credeţi că pe mine mă apasă de o mie de ori mai mult această răspundere! Stăpânit de această răspundere, astă-noapte, eu n-am dormit decât două ceasuri şi tot gândul meu stăruie clipă de clipă la cuvintele Scripturii: «Arată-mi, Doamne, ce să fac… nu mă lăsa, Doamne, să fac nimic din ceea ce nu este voia Ta».
Fraţilor, suntem la o grea răspântie cu Oastea. Iar această răspântie, au făcut-o în special statutele ce s-au făcut pentru Oaste. Mi-am spus cuvântul pe larg asupra acestor statute, arătând cum ele sting tocmai ceea ce este fiinţa, viaţa şi biruinţa acestei Mişcări: voluntariatul ei, duhul ei, spiritualitatea ei.
Amintesc o singură pildă. La Congresul de la Rusalii, în sala Thalia, s-a ales primul comitet central al Oastei. Acest comitet suprem este ceea ce s-ar numi statul major, comandamentul suprem al Oastei.
Ei bine, luaţi lista celor 30 de membri şi veţi afla că cel puţin 3/4 din aceşti «ofiţeri de stat major ai Oastei» n-au nimic cu regulile şi rânduielile Oastei. Unii fac politică militantă, alţii au scăderi văzute, care izbesc regulile Oastei. Ori, iubiţii mei, dacă ofiţerii din statul major al Oastei nu sunt ostaşi, apoi atunci ce să aşteptăm de la soldaţii cei de rând de pe fronturile Oastei? Şi, iată astfel, prima alegere după statute a arătat cum vine amestecătura şi stingerea voluntariatului.
Astfel stând lucrurile, la o răspântie atât de grea, noi ce am putea face decât să ne aplecăm genunchii şi să ne rugăm fierbinte ca Domnul să ne arate El ce este de făcut… ca El să fie azi şi totdeauna în gândul nostru, în inima noastră, în cuvintele noastre, în sfaturile şi în hotărârile noastre. Noi trebuie să ne rugăm şi să avem credinţă şi încredere sfântă că Domnul Iisus Se află azi prezent în mijlocul nostru. El ne va arăta ce este de făcut.
Adunarea îngenunchează şi Părintele Iosif rosteşte următoarea
Rugăciune
Doamne Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, Îţi mulţumim că ne-ai învrednicit să ne strângem din nou în dragostea Ta, Îţi mulţumim că pe noi, aceşti pierduţi şi păcătoşi, ne-ai strâns de prin văile pierzării şi ne-ai adus la picioarele Crucii. Avem o singură dorinţă: să ne ţii până la sfârşit lângă Crucea şi Jertfa Ta.
Doamne Iisuse, Te rugăm îndeosebi pentru ceasul acesta şi ziua aceasta, să vii şi să fii aici în mijlocul nostru. Să simţim cu toţii prezenţa Ta cea sfântă şi călăuzitoare. Să Te simţim cu toţii în gândul nostru, în inimile noastre, în vorbele noastre, în sfaturile şi în hotărârile noastre. Te rugăm fierbinte, Doamne Iisuse, să se facă întru totul voia Ta cea sfântă. Te rugăm cu lacrimi, Doamne Iisuse, să nu se împlinească nimic din ceea ce este voia şi sfatul omenesc, ci în totul să se împlinească deplin numai voia Ta şi planurile care le ai Tu cu această Mişcare şi cu noi, nevrednicii robii Tăi, pe care ne-ai folosit în Lucrarea Ta. Amin.
Părintele Iosif spune apoi că s-a făcut ceea ce s-a hotărât în sfatul de dimineaţă: «S-au precizat în scris punctele pe lângă care înţelegem noi restabilirea unităţii Oastei. Era şi de lipsă această precizare, că noi trebuie să ştim lămurit ce vrem şi pentru ce luptăm. Strânşi aici cu atâtea cheltuieli, acum e prilejul să precizăm toate lucrurile care ar ajunge la rezultatul mult dorit. Acum ascultaţi cu atenţiune citirea celor scrise (moţiunea) pentru ca la sfârşit să vă puteţi spune cuvântul dacă primiţi aceste puncte; dacă sunt bune sau mai trebuie schimbate, întregite etc. Fiecare îşi poate spune cuvântul».
Se citeşte apoi cu glas tare Moţiunea de mai jos:
Istoria unei jertfe / Traian Dorz – Sibiu: Oastea Domnului, 2012, Vol. II
