„Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.” (Marcu 15, 25)
Mântuirea noastră s-a făcut în acest chip, prin moartea Mântuitorului – şi moarte prin răstignire. În vremea aceea a venit El şi a fost condamnarea Lui, când poporul roman îi condamna la moarte pe marii vinovaţi prin răstignire. (…) Şi El a avut această moarte. Nu altfel de moarte, mai uşoară, ci pe aceasta, care este cea mai grea moarte. Şase ore, Mântuitorul Iisus Hristos a fost chinuit în felul acesta, până când Şi-a dat sfârşitul. Şase ceasuri să stai bătut în cuie… Asta e o grozăvie… e ceva care… nici nu-ţi poţi da seama ce a însemnat lucrul asta.
Or, dacă a fost aşa, a fost pentru cine? Pentru noi! Pentru mine, pentru toţi. Şi atunci fiecare trebuie să ne gândim la acest lucru: „Doamne, pentru mine, Doamne, ai făcut acest lucru…”. Gândul este premergător faptelor bune sau rele. Mintea omului este ca o uzină mare. Tot felul de gânduri se pot învârti şi pot trece prin ea, dar nu sunt toate bune. Să căutăm dar ca, în gândurile acestea toate, să fie şi acesta: moartea lui Hristos pentru mine, în felul în care a fost ea. Ca să mă preocupe mereu şi să mă ţină mereu atent la aceasta: „Cum aş putea eu să ajung să pot face voia Lui şi să mă predau eu Lui cu toată inima? Căci El nu a suferit această moarte fiindcă era vinovat. El a murit în locul meu”. Şi apostolul spune: „…să-L cunosc pe El şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui”.
din vorbirea fratelui David Bălăuţă
de la nunta de la Milcov
– 25-26 octombrie 1980
Despre anunțul planului de citire al Bibliei în anul 2023:
https://oasteadomnului.ro/plan-de-citire-a-bibliei-in-365-de-zile-anul-2023/
