Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 11 octombrie – Psalmul 116, v. 7: Domnul ţi-a făcut bine!

11 octombrie – Psalmul 116, v. 7: Domnul ţi-a făcut bine!

11 octombrie – Psalmul 116, v. 7: Domnul ţi-a făcut bine!

Suflete al meu, tu nici nu ştii cât bine ţi-a făcut ţie Domnul şi cât face El mereu şi mereu!

Tu descoperi în fiecare clipă doar câte un nou bine pe care ţi-l face ţie Dumnezeu…

Vezi în fiecare pas doar o singură minune a Lui – când o vezi şi pe asta!!

Simţi în tot ce face Domnul că este câte o nouă binefacere a Lui faţă de tine,

sau faţă de familia ta,

sau de lucrurile tale

şi de semenii tăi…

Dar ochii tăi descoperă încă atât de puţin, căci mintea ta înţelege încă atât de îngust,

iar fiinţa ta cuprinde atât de mărginit şi de neclar binele pe care ţi-l face Dumnezeu,

încât nici nu găseşti cuvânt potrivit să-I mulţumeşti recunoscător pentru binefacerile Sale.

Dar dacă I le-ai vedea pe toate? Cât de uimit ai fi de numărul lor!

 

Şi totuşi, suflete al meu, cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu, chiar şi când nu vedeai nimic bun!

Tu ai crezut atunci când sănătatea ta sau libertatea ta ţi-au fost luate pentru o vreme că Dumnezeu îţi face rău…

Dar El ţi-a făcut bine!

Numai după ce ai trecut cu răbdare prin şcoala suferinţei, ai putut vedea cât bine ţi-a voit şi ţi-a făcut ţie Domnul, chiar prin loviturile acelea,

fiindcă, fără ele atunci, te îngrozeşti acum unde ai fi ajuns!

Ai crezut atunci când Dumnezeu te-a dat pentru o vreme în mâinile oamenilor, ca să te chinuiască şi să te apese, că Dumnezeu te-a părăsit şi te-a trântit ca să-ţi facă răul…

Dar azi, după ce dragostea Lui te-a ocrotit acolo tot timpul şi în toate privinţele…,

după ce te-a izbăvit cu bine din toate…,

azi, când priveşti la lumina pe care ai primit-o prin întunericul acela

şi când cântăreşti preţul înţelepciunii, al încredinţărilor şi harului primit tocmai prin şcoala aceasta aspră,

abia azi îţi poţi da seama că Domnul ţi-a făcut poate cel mai mare bine tocmai prin aceasta. Iar în veşnicie vei vedea aceasta şi mai mult.

 

Suflete al meu, nu te grăbi niciodată să te tângui,

nici să te mâhneşti

şi să te descurajezi!

Ci grăbeşte-te să îngenunchezi umilit şi încrezător în dragostea binefăcătoare şi înţeleaptă a Domnului tău,

care nu urmăreşte niciodată să-ţi facă decât binele, prin tot ce-ţi vine de la El.

Şi prin tot ce îngăduie El să-ţi vină de la oameni.

Sau de la duhuri.

Sau de la soartă.

Sau de la întâmplări.

Căci nici întâmplarea, nici soarta, nici oamenii, nici duhurile nu fac altceva decât să împlinească ceea ce a hotărât mai dinainte Mâna Domnului şi Planul Său pentru tine, spre binele tău (Fapte 4, 27-28; Rom. 8, 28).

 

O suflete al meu, iubeşte-L pe Domnul tău Cel Bun şi slăveşte Numele Lui Cel Sfânt în fiecare dimineaţă,

pentru tot ce va crede El potrivit să facă cu tine în ziua sau în anul care urmează, sau în toată viaţa ta!

Şi mulţumeşte-I Lui în fiecare seară pentru tot ce ţi-a făcut.

Încrede-te în Domnul, plin de linişte, în orice vreme,

şi nu uita niciodată că tot ceea ce îţi face El este numai bine sau numai spre bine!

Ţine-te strâns de Domnul Iisus Hristos,

cu toată puterea ascultării tale de tot Cuvântul Lui

şi cu toată curăţia trăirii tale în lumina voii Sale, ferindu-te cu sfinţenie de orice păcat,

apoi să nu te mai temi niciodată şi de nimic. Căci nu numai Domnul Însuşi, dar toate lucrările Sale

şi toate puterile, şi toate duhurile,

şi toţi oamenii, şi toate întâmplările

îţi vor face numai binele.

Fie direct, fie indirect.

Fie pentru acum, fie pentru mai târziu.

Fie pentru trup, fie pentru suflet.

Fie prin bucurie, fie prin întristare.

Fie pentru viaţa aceasta, fie pentru cealaltă.

Crede – şi vei vedea!

 

Fie Numele Tău, Doamne, binecuvântat, de acum şi până în veac,

pentru toate binefacerile revărsate din belşug peste viaţa noastră prin tot ce ne-ai făcut Tu

şi prin tot ce ai trimis să ne facă alţii!

 

O Preabunule Doamne,

Tu mi-ai făcut şi mie numai binele, dar eu nu Te-am putut înţelege, de multe ori!

Şi, în loc să privesc în linişte şi în răbdare ceea ce îmi făceai Tu, am cârtit adeseori şi m-am plâns, şi am căzut în deznădejde.

Te rog, Binefăcătorul meu Cel ceresc, să mă ierţi pentru toate aceste purtări nechibzuite ale mele!

Iar de acum înainte,

după ce am văzut că Tu nu mi-ai făcut decât binele,

ajută-mi să mă pot încrede pe totdeauna în Tine, cu bucurie.

Ajută-mi să fiu mai dinainte încredinţat că orice îmi vei da este numai spre bine pentru mine,

pentru ca niciodată să nu mai stau neliniştit sub Mâna Ta,

ci plin de o pace sfântă!

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

„Pe toate drumurile îi vezi pe oameni alergând cu întrebarea: «Ce vom mânca?», sau: «Ce vom bea?» (Mat. 6, 31), de parcă am avea sus în cer un Tată Ce-I place să Se desfăteze în foamea şi setea copiilor Săi! Noi însă nu suntem cu adevărat copiii Lui; n-avem credinţă şi încredere deplină în El, de aceea trăim aşa cum trăim!…“

 

Preot Iosif Trifa

 

*

 

Cum adevăratul aur numa-n foc se lămureşte,

tot aşa, credinţa bună la-ncercări se dovedeşte!

 

 

Cântarea Psalmului 116

 

  1. Iubesc pe Domnul, căci aude

chemarea mea şi glasul meu,

  1. El Şi-a plecat spre mine-urechea,

de-aceea-n veac chema-L-voi eu!

 

  1. Mă-nfăşurase-a morţii lanţuri

şi-ale mormântului sudori,

eram necazurilor pradă

în ai durerilor fiori.

 

  1. Dar am chemat al Lui Sfânt Nume

şi-am zis, în strâmtorarea-mi grea:

o Doamne, Doamne, mântuieşte-mi

Tu sufletul şi viaţa mea!

 

  1. Iar Domnul milostiv şi drept e,

în veci de îndurare-i plin,

  1. Pe cei neprihăniţi îi scapă,

pe mine m-a scăpat din chin.

 

  1. Te-ntoarce, suflete-n odihna-ţi,

căci Domnul bine ţi-a făcut.

  1. Da, Tu mi-ai izbăvit, o Doamne,

din moarte sufletul căzut,

 

picioarele de la cădere,

din lacrimi ochii mi-ai scăpat.

  1. Naintea Domnului umbla-voi

pe-al celor vii pământ curat.

 

  1. Aveam dreptate-atunci când zis-am

că sunt nenorocit şi mor.

  1. În neliniştea mea grăisem

că orice om e-nşelător.

 

  1. Dar cum voi răsplăti eu oare

cât bine Domnul mi-a făcut?

  1. Nălţând paharul izbăvirii

chema-I-voi Numele plăcut.

 

  1. Plini-mi-voi orice juruinţă

făcută-n faţa alor Tăi.

  1. Ce scumpă-i pentru Domnul moartea

celor ce sunt iubiţii Săi!

 

  1. Ascultă-mă, căci rob Ţi-s, Doamne,

Tu desfăcut-ai lanţul meu.

  1. Îţi voi da jertfa mulţumirii,

chema-Ţi-voi Numele mereu.

 

  1. Plini-mi-voi juruinţi făcute

spre Domnu,-ntre mulţimi de fraţi.

  1. În tine, sfânt Ierusalime…

În veci pe Domnu-L lăudaţi!

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Nu te teme de furtuna încercărilor!… Furtuna încercării este furtuna Domnului.»

 

Preot Iosif Trifa

 

 

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!