În «Lumina Satelor» nr. 13, din 21 mai 1926 apare prima poezie scrisă de Părintele Iosif, intitulată: „În drum spre Golgota“ şi iscălită: „ostaşul de la Sibiu“. Iată cum a fost prima formă a acestei poezii:
În drum spre Golgota pleacă Fiul durerii
Pe noi să ne scape din calea pierzării
El merge nainte şi-n urmă-I se ţin
Iudeii cei răi şi ostaşii păgâni
Coroană de spini Îi apasă pe cap
Ostaşii cu bice întruna Îl bat
Din Fruntea-I senină picură sânge
Şi Maica cea Sfântă cu lacrimi Îl plânge.
O, frate iubite şi drag cetitor,
Eu plâng cu amar şi mult mă-nfior
Gândindu-mă că-n Crucea din spatele Lui
Sunt toate păcatele mele, ş-a tale, ş-a oricui
Cu-a noastre păcate şi noi Îl lovim
Pe Domnul cel Sfânt şi chinu-I sporim
Dar, frate iubite şi drag cetitor,
Pe Domnul nu-aceste păcate Îl dor
Căci El a venit anume să ia
A păcatelor noastre sarcină grea
Pe Domnul Îl doare şi inima-I plânge
De cei ce n-au primit Sfântul Lui Sânge
De cei ce n-au primit a Lui viaţă şi dar
Şi pentru care a suferit şi-a murit în zadar.
Ostaşul de la Sibiu
Traian Dorz, din “Istoria unei Jertfe”, Vol. I
