Dacã ani de zile ai umblat cu Dumnezeu, începând chiar din tinerețea ta și pânã la bãtrânețe,
dacã El te-a însoțit totdeauna încã și mai dinainte de a fi tu, de când încã erai doar gând,
fãcându-ți zilele mai rodnice,
nopțile mai curate,
anii mai frumoși,
mintea mai limpede
și inima mai fericitã… —
atunci cum sã-L pãrãsești tu pe Dumnezeul tãu acum, chiar la bãtrânețele cãrunte,
chiar acum când ai și mai multã nevoie de El
și când apusul tãu care este atât de aproape ai atâta nevoie sã-ți fie mai liniștit și mai senin?
Dacã timpul îndelungat al vieții tale de credințã ai rãmas statornic în legãmântul tãu — cum sã-ți pierzi statornicia tocmai la sfârșit?
Dacã ai fost ascultãtor în învãțãtura ta de la început, cum s-o pãrãsești dupã atâția ani frumoși în ea?
Dacã aceste haruri ți-au dat atâta tãrie, și valoare, și biruințe în lupta Domnului, — cum sã-ți calci legãmântul dintâi, fãcând altul sau cum sã-ți lași credința ta de la început, primind alta?
Cum sã-ți pãrãsești frații tãi, chiar acum, la bãtrânețele cãrunte, când ești atât de aproape de cinstirea cununii și rãsplãtirii acestora?
Dacã nu te-ai lãsat atâția ani ademenit de pãcat și dacã atâta parte din viațã n-ai fost biruit de fricã, cum sã te lași tocmai acum biruit de ea?
Dacã prin atât de multe încercãri și necazuri nu ți-ai pãrãsit lupta ta, munca ta, chemarea ta și cea mai frumoasã parte a vieții tale sunt tocmai bucuriile pe care ți le-au dat acestea — cum tocmai acum, la bãtrânețele cãrunte, sã te lași sã cazi în noroiul necinstei,
în ispitele josnice,
în lațurile trãdãrii și ale vânzãrii?
Nu, nu te lãsa biruit de rãu,
ci biruiește rãul prin bine!
Cu atât mai mult acum când ești la bãtrânețele cãrunte,
când ai ajuns la anii cei care îți dau întregii tale vieți o frumusețe și mai blândã,
o luminã și mai înaltã,
un înțeles și mai de preț!
Domnul a spus: Pânã la bãtrânețea voastrã Eu voi fi Același
și pânã la adânci cãruntețe vã voi sprijini…
cãci v-am purtat și vreau sã vã mai port încã (Isaia 46, 3-4).
Ce puternic îndemn la statornicie trebuie sã fie și pentru noi aceste dulci fãgãduințe ale statorniciei Lui.
De câtã luminã trebuie sã ne umple aceste scumpe cuvinte hotãrârea noastrã!
și câtã putere trebuie sã ne dea ele în ceasurile grele ale marilor noastre încercãri!
Dragã suflet credincios,
nu te teme și nu te înspãimânta nici tu de nici o primejdie, de nici un vrãjmaș, de nici o luptã,
cãci credincios este Domnul Care a fãcut fãgãduința (Rom. 4, 20-21).
Fii credincios și tu fãgãduinței tale din clipa legãmântului tãu, pânã la bãtrânețele cãrunte, ba cu atât mai mult atunci!
Nici un alt sprijin pe lume nu te va mai putea face sã mergi atât de sigur pe drumul tãu ca Dumnezeul cel Tare și Sfânt, Care te-a ajutat și pânã acum. Nici sã trãiești cu atâta folos viața ta
sau sã privești cu atâta seninãtate moartea ta, ca El, Cel Care ți-a ajutat în toate pânã azi.
Numai cu El poți sã întâmpini cu bucurie veșnicia ta. Nu-L pãrãsi deci niciodatã.
Iar tu, dragã suflete, care ai trãit atâta viațã fãrã Dumnezeul tãu și fãrã mântuirea ta, tu care ai ajuns zilele bãtrânețelor cãrunte cu toatã povara multelor tale pãcate asupra conștiinței tale și asupra sufletului tãu —
oare ce mai aștepți?
În fiecare clipã poate sã se înfãțișeze îngerul morții ca sã-ți cearã sufletul, iar apoi faptele tale vor merge pe urma ta, spre a te osândi înaintea lui Dumnezeu (Luca 16, 25; 1 Tim. 5, 24).
Cum poți oare chiar și acum la bãtrânețele tale cãrunte sã rãmâi nepãsãtor fațã de ceea ce este mai însemnat lucru pentru tine decât orice alt lucru de pe lume, de mântuirea ta?
Trezește-te, trezește-te, suflete dragã
și roagã-te cu lacrimi:
Doamne Iisuse, Bunule și Iubitorule Mântuitorul meu,
Te rog cu lacrimi de cãințã sã-mi ierți toate pãcatele cu care Te-am întristat toatã viața mea pânã acum.
Mã leg astãzi în fața Ta și a altarului Tãu sã pãrãsesc pentru totdeauna calea neascultãrii.
Mã leg de azi înainte sã ascult de tot Cuvântul Tãu
și sã caut a urma întru totul numai sfântã voia Ta.
Toate binefacerile Tale, Doamne, fãcute mie dinainte de a fi eu și pânã astãzi la cãruntețele mele
mi le aduc aminte
și pentru iubirea pe care mi-ai arãtat-o doresc nu numai sã-Ți mulțumesc cu cuvintele mele, dar și sã-Ți predau în totul inima și viața mea, spre a sluji împlinirii dorințelor Tale.
Nu mã lãsa, Doamne, sã mai uit niciodatã toate acestea,
ci cu atât mai mult acum la cãruntețea mea sã le împlinesc mai hotãrât și mai frumos.
Pentru ca sfârșitul vieții mele sã fie rodnic și vrednic de dragostea pe care din veșnicie și pe veșnicie mi-ai arãtat-o Tu.
Amin.
DE CREZI CU-ADEVÃRAT
De crezi cu-adevãrat o viațã
pe veci promisã de Hristos,
de ai cu-adevãrat în fațã
un viitor pe veci frumos,
Atunci dã-ți timpul și iubirea
privind spre moarte ca spre-un steag
și-mbrãțișeazã-ți pãtimirea
cum ți-l sãruți pe cel mai drag.
De crezi cu-adevãrat o platã
nebãnuitã la Iisus,
de crezi cã-n ceruri te așteaptã
ce nu-i pe lume grai de spus…
Atunci primește-a’ Lui sudalme
cum ai primi un mir plãcut
și-ntinde-ți fața cãtre palme
cum ai întinde-o spre-un sãrut!
De crezi cu-adevãrat Cuvântul
lui Dumnezeu netrecãtor,
atunci jertfește-te purtându-l
înflãcãrat și-ncrezãtor.
Atunci ocãrile dușmane
primește-le-n al slavei schimb
și nalțã-ți fruntea cãtre rane
cum ai nãlța-o cãtre-un nimb…
Cântarea Psalmului 71
Un psalm al lui David
- În Tine, Doamne,-mi caut scãparea, de râs sã nu rãmân nicicând
- Mã scapã Tu-n a Ta dreptate și izbãvește-mã curând,
urechea pleacã-Ți-o spre mine sã-mi dai ajutorarea Ta,
- Fii stânca mea de-adãpostire în care-oricând sã pot scãpa,
Tu-ai hotãrât a mea scãpare,
Tu, stânca mea de ajutor,
- Tu scoate-mã din mâna celui
nelegiuit și-asupritor…
- Cãci Tu îmi ești nãdejdea, Doamne, din tinerețe Te iubesc
- Și chiar din sânul mamei mele pe Tine eu mã sprijinesc.
- La mulți ajuns-am de minune, dar Tu îmi ești scãparea mea,
- Mãrirea Ta sã-mi umple gura și-n orice zi Te voi cânta.
- Nu mã lãsa la bãtrânețe,
când voi slãbi, nu mã lãsa.
- Vrãjmașii mei vorbesc de mine,
cei rãi pândesc viața mea…
- Ei zic: e pãrãsit de D
omnul, sã-l prindem, cãci e lepãdat
- Tu nu mã pãrãsi, o Doamne, ci grabnic fã sã fiu scãpat.
- Fã sã rãmânã de rușine cei ce viața-mi vor s-o ia
- Și eu în veci voi crede-n Tine și tot mai mult Îți voi cânta.
- Vesti-Ți-voi zi de zi dreptatea,
cãci fãrã margini ești de bun,
- A’ Tale mari lucrãri, o Doamne,
a’ Tale numai, am sã spun.
- M-ai învãțat din tinerețe… și pânã azi eu Te vestesc
- Sã nu mã pãrãsești, o Doamne, acuma când încãrunțesc,
ci sã vestesc a Ta putere la cei de-acum și cei ce vin
- Cãci, Dumnezeule, dreptatea Ți-ajunge pân-la cerul plin,
Tu, Doamne,-ai sãvârșit mari lucruri,
ca Tine nimeni nu-i așa,
- Tu ne-ai trecut prin mari necazuri,
dar iarãși viața ne-o vei da.
Tu ne vei scoate din adâncuri de-ntunecime și amar
- Tu, slava mea înalț-o iarãși, Tu vino mângâie-mã iar,
- Cãci Te voi lãuda în sunet de alãutã, plin de zel
și-Ți voi cânta credincioșia, Preasfântule-al lui Israel.
- Când am sã-Ți cânt, cu bucuria
pe buze fi-voi fericit,
cu bucuria-n al meu suflet
pe care Tu l-ai izbãvit.
- Și limba mea o sã vesteascã
zi dupã zi dreptatea Ta,
cãci rușinați și de ocarã
vor fi câți vor pierzarea mea.
