Dincolo de aspectul puţin umoristic al răspunsului meu, eu cred că ,,a jertfi” este perceput doar de cei ce sunt ,,obiectul iubirii”…Mai explicit: cel ce iubeşete nu simte că jertfeşte ceva…el simte doar iubire şi dăruire într-o bucurie nesfârşită…pe când celui ce primeşte, i se pare uneori că celălalt face o jertfă mai mare sau mai mică…
Odată făcusem şi eu un gest de iubire : ) şi persoana spre care se îndrepta gestul meu îmi tot mulţumea pentru ,,jertfă”, pentru ,,deranj”, pentru cheltuială”, pentru câte şi mai câte…numai pentru iubire nu : )
Să spun că m-a deranjat?…Nu. Nu m-a deranjat, ci simţeam un fel de milă şi o dorinţă nespusă de a o învăţa pe acea persoană că a iubi înseamnă a face totul pentru bucuria celuilalt…şi toate acestea nu se mai numesc cheltuială, deranj sau jertfă…ci dăruire din iubire…
Iubirea adevărată este iubirea ce topeşte în sine verbul ,, (te) jertfi” turnându-l apoi în forma verbului ,,a iubi ca Hristos”…
