Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ADEVĂRUL ŞI INIMILE (II)

ADEVĂRUL ŞI INIMILE (II)

ADEVĂRUL ŞI INIMILE (II)

9. Totdeauna neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu aduce păcatul.
Păcatul totdeauna întinează şi strică cugetul.
Cugetul stricat totdeauna rătăceşte credinţa şi strâmbă judecata.
Iar omul cu credinţă rătăcită şi cu judecată strâmbă numeşte binele rău şi răul îl numeşte bine.
Numeşte adevărul minciună, iar minciuna o numeşte adevăr.
Numeşte virtutea păcat, iar păcatul virtute.

10. Când răsturnarea adevărului se întâmplă în mulţime, atunci are loc decăderea şi stricăciunea în masă a unui întreg popor sau a mai multora.
Şi duce sigur la prăbuşirea şi nimicirea întregilor mulţimi bolnave de neascultarea de Dumnezeu.

11. Din starea blestemată a neascultării de Dumnezeu, cum să mai poată judeca bine o gloată sau un individ?
Cu o minte blestemată, cum să mai poată gândi drept, sănătos şi ordonat?
Şi cu o limbă blestemată, cum să nu hulească, să nu mintă şi să nu blesteme?
O, ce stare nefericită este neascultarea de Dumnezeu!

12. Meritul celor credincioşi este că ei se desprind dintr-o stare de neascultare, se smulg dintr-o astfel de mentalitate vrăjmaşă lui Dumnezeu, se despart cu grabă şi groază de ceata celor ce se împotrivesc lui Dumnezeu
şi, înspăimântaţi de păcatul acestora şi de felul acesta nebunesc de a gândi,
fug de sub blestemul care îi aşteaptă pe cei răi, salvându-se în echilibrul unei raţiuni sănătoase
şi în credinţa unei inimi smerite.
Aceasta este salvarea lor veşnică.

13. Pe toate celelalte lucruri, Dumnezeu le-a făcut doar cu Cuvântul Său şi după chipul dorinţelor Sale,
dar pe om l-a făcut chiar cu mâinile Lui şi chiar după propriul Său Chip.
Adică l-a făcut după felul şi după forma însuşirilor Sale Dumnezeieşti.
Ce origine nobilă are omul! Ce gânduri înalte ar trebui să-l însufleţească!

14. Înfăţişarea de afară, trupească, a omului este numai închipuirea, numai icoana, numai simbolul celor sufleteşti din lăuntrul lui.
Trupul omului este doar vasul în care îşi aduce într-o clipă rodul veşnic sufletul lui, partea aceea ce este nemuritoare în om – suflare dată lui de Dumnezeu din El Însuşi.

15. Făcându-l după Chipul Său, adică dându-i aceleaşi înfăţişări nevăzute ca ale Sale,
şi insuflându-i Duhul Său cel Sfânt,
Dumnezeu l-a făcut pe om de o natură asemănătoare cu a Lui: veşnică şi liberă.
Adam înseamnă: cel după chipul lui Dumnezeu.

16. Făcându-i cunoscută voia Sa, Dumnezeu i-a arătat omului drumul ascultării şi i-a făcut făgăduinţele prin care omul ar putea ajunge una cu Creatorul său.
Robul, una cu Stăpânul – şi făptura, una cu Făcătorul Său.
O, ce destin divin avea omul!

17. Dar toţi oamenii s-au abătut (Rom 3, 12)…
şi prin păcat şi-au pierdut
– fiecare om în parte şi toată omenirea la un loc –
toate însuşirile şi toate darurile date la început de Dumnezeu.
Păcatul a stricat dintr-o dată tot Chipul desăvârşit al lui Dumnezeu din om.
Adam înseamnă şi: cel din ţărâna pământului.
Omul putea să se facă după chipul lui Dumnezeu, dar a ales mai degrabă să se facă după chipul pământului.

18. De aceea a trebuit să vină apoi iarăşi Fiul lui Dumnezeu, Hristos Iisus, Cel de-o Fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut.
Pentru ca, într-o fire omenească, să trăiască sfinţenia şi ascultarea desăvârşită, aducând Jertfa Sa datorită Căreia omul să poată fi reabilitat, răscumpărat din blestemul în care căzuse, eliberat din stăpânirea diavolului şi de sub puterea păcatului şi a morţii.

19. Astfel omul – întreagă omenirea – a putut căpăta din nou şi pe totdeauna, prin ascultarea şi sfinţenia lui în Hristos, ceea ce pierduse prin neascultarea şi căderea sa.
O, ce har negrăit de mare avem noi în Scumpul nostru Mântuitor!

20. Părtăşia cu Hristos este împrumutarea şi continuarea în noi a însuşirilor Sale, ca a sevei din viţă în mugur.
Aceasta este dobândirea firii Dumnezeieşti.
Iar aceasta înseamnă îndumnezeirea noastră, a omului, a oamenilor.
Saltul salvator este ca din cel mai adânc întuneric la cea mai strălucită lumină.
Slavă veşnică lui Dumnezeu, Singurul Care a făcut totul pentru noi!
Amin.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

error

Author: Adi.Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!