Dragostea jertfelnică a sfinților
De câteva decenii, an de an, Sfântul Ierarh Nicolae ne adună cu blândețe sub omoforul său arhieresc, chemându-ne iarăși și în acest an la Rădăuțiul istoric – locul unde pleiada voievozilor mușatini își așteaptă învierea, în cea mai veche și mai luminoasă ctitorie voievodală de piatră a Moldovei,
La bucuria acestei părtășii s-au alăturat frați și surori din toată zona Sucevei și chiar de mai departe. În această săptămână, întreaga frățietate a Oastei Domnului ,dar mai ales cea din zona Sucevei, am trăit o împletire adâncă între întristare și bucurie: ne-am întristat cu nădejde, dar ne-am și bucurat cu cutremur, simțind că fiecare clipă are în ea o fărâmă de cer.
Ne-am întristat miercuri, când l-am petrecut spre lumina veșniciei pe dragul nostru părinte Dimitrie Mihoc – ctitorul și inima Catedralei Sfinților Mărturisitori din închisorile comuniste, din localitatea Sfântul Ilie (Suceava). L-am înconjurat cu lacrimi, flori, rugăciune și cântare, șimțind că sfinția sa, ajuns la pârga jertfei pentru Mireasa lui Hristos, a fost chemat la bucuria cea netrecătoare a Bisericii triumfătoare.
Apoi, în zi de prăznuire, sâmbătă 6 decembrie, am primit mângâierea celui ce este Îndreptătorul credinţei, chipul blândeţelor și învăţătorul înfrânării – Sfântul Nicolae, blândul și darnicul păstor al celor năpăstuiți, bucuria copiilor și liniștea celor împovărați. Numele lui face să tresară inimile curate și să se descrețească frunțile celor mici, care îl simt ca pe un prieten al sufletului.
Rugăciunile, cuvântările și poeziile rostite spre slava pruncului Împărat, în cinstea sântului Nicolae, si a înaintașilor oastei sale și a celor din zona noastră, au urmat firul roșu al slujirii lui Hristos prin dragostea jertfelnică – singura în stare să dovedească temeinicia și măsura iubirii noastre față de El și față de frații Săi mai mici.
Părintele Iosif Trifa și înaintașii Oastei Domnului, călcând pe urmele lui Hristos și ale sfinților Săi, ne-au lăsat moștenire statornicia și dragostea lor jertfelnică față de Lucrarea Domnului din Biserica Sa luptătoare. Ei nu au venit cu noutăți în învățătură, ci ne-au ridicat privirile spre trăirea cea veche și sfântă a Bisericii primare, pentru ca învățătura să nu rămână doar litera frumoasă, ci viața noastră de toate zilele.Ei ne-au lăsat cărarea luminoasă pe care să pășim noi și cei ce vor veni: aceeași purtare în Biserică, în familie și în societate; aceeași mărturie atât duminica, cât și în orice zi; aceeași chemare de a fi lumină între oameni, ca să ne învrednicim de binecuvântata răsplată a slugii bune și credincioase.
Cu inimile pline de recunoștință, dăm slavă Bunului Mântuitor, Maicii Sale – care ne dăruiește lumii Darul cel mai de preț –, sfinților Săi, înaintașilor Oastei, precum și tuturor fraților și surorilor care ne-au însoțit pe această cale, într-un murmur de colind ce se ridică spre Betleemul Ierusalimului celui de sus.
Slăvit să fie Domnul! Pr. Mihai Liviu Marici
Adunarea Oastei Domnului din Rădăuți – Suceava
Secvențe video pot fi vizionate aici:
https://youtu.be/GWpEdfKFUlI
