Încă un an şi sunt 30 de când fratele David-Ioan Bălăuţă a plecat dintre noi, într-un neuitat 8 iulie 1987. Cu fecare an ce se adaugă aducerii-aminte, lucrarea lui fără seamăn se conturează a fi tot mai importantă şi ni se desluşesc mai limpede gândurile lui misionare. De aceea, numele şi activitatea lui devin repere tot mai strălucite şi necesare Oastei Domnului pentru vremurile din urmă.
Să ne revedem îm jurul mormântului său din Valea Arinilor, Moineşti (Bacău ), cu evlavioase aduceri-aminte, duminică, 3 iulie, curent, la ora15:00, după slujba îndătinată a parastasului urmând adunarea comemorativă anuală.
Slăvit să fie Domnul!
Familia şi Adunarea Oastei Domnului
de pe Valea Trotuşului şi a Tazlăului
A fost unul dintre cei mai harnici şi activi misionari ai Oastei Domnului.
El a intrat în Oastea Domnului prin anul 1930 şi de la început s-a devotat Cauzei Domnului, lucrând cu multă dragoste în mărturisirea Cuvântului prin satele din jurul Comăneştilor, apoi în toată Moldova şi, la urmă, în toată ţara.
A umblat mult însoţindu-l în misiune pe fratele Marini, apoi şi pe alţi fraţi.
În timpul frământărilor din anii 1935-1938, el a fost alături de Părintele Iosif, luând parte la toate sfaturile mai de seamă ale Oastei.
A făcut parte şi din delegaţia frăţească din 12 septembrie 1937 de la Sibiu, care a prezentat Moţiunea Sfatului Frăţesc de atunci la mitropolitul Bălan.
De asemenea, a avut parte de foarte multe necazuri şi închisori din pricina Evangheliei, fiind închis şi singur, şi împreună cu alţi fraţi.
Fiind foarte doritor de cât mai multă bună rânduială în Lucrarea Domnului, a avut uneori şi ciocniri de păreri cu alţi fraţi.
Totuşi, până la urmă, dragostea Domnului a biruit şi el a rămas un preţuit şi vrednic îndrumător şi un frumos stâlp al Lucrării Domnului.
Sfaturile şi îndemnurile lui bune au fost preţuite şi urmate cu evlavie în Domnul de către mulţi fraţi. Iar statornicia sa frumoasă este pildă pentru toţi cei care Îl urmează pe Domnul. (din «Fericiţii noştri înaintaşi»)
