Aici vom rămânea mereu, oricât de-nţelenită-i glia;
cu-atât cu cât arăm mai greu, va fi mai sfântă bucuria.
Aici vom rămânea, crezând în biruinţa pentru care
ne-au ars strămoşii, rând pe rând, s-o nalţe mai strălucitoare.
Aici vom suferi mereu, în locul unde-avem poruncă
să-I dăruim lui Dumnezeu slujirea-n cea mai aspră muncă.
Şi-aicea vom muri-apărând un adevăr şi-o moştenire
încununate, în curând, de-o nesfârşită strălucire.
Aici, căci, chiar pe-acest pământ, dorim să se mai nalţe-o dată
pentru Hristos un crezământ şi-o dragoste adevărată.
Ca să-nviem, de-aici, mereu, prin noi şi noi urmaşi, întruna,
arzând, în veci, lui Dumnezeu, în miile de jertfe, una
