Veni-va clipa când, de chinul
ce astăzi îl înduri cu greu,
c-o veşnică recunoştinţă
vei mulţumi lui Dumnezeu.
Atunci o singură durere
vei mai avea spre Cel Slăvit,
că nu I-ai înţeles Iubirea,
ci prea gemând ai suferit.
Când ochii, astăzi plini de lacrimi,
ai să-i deschizi spre-un veşnic har,
vedea-vei negrăit de dulce
ce vezi azi negrăit de-amar.
Când inima, acum zdrobită
de-atâtea ori şi-atât de jos,
se va renaşte fericită
din strălucirea lui Hristos,
Când mâinile, prea mult acuma
bătute şi muncite-amar,
vor străluci, primind cununa
în Cerul veşnicului har,
Când numele, acum de-ocară,
îţi va fi aur luminos,
când viaţa, azi dispreţuită,
va sta alături de Hristos,
C-o veşnică recunoştinţă
vei mulţumi lui Dumnezeu
chiar pentru chinul care astăzi
adeseori l-înduri cu greu.
Traian Dorz
