Locul unde L-au dezbrăcat pe Mântuitorul şi L-au adăpat cu fiere şi oţet
Iată convoiul a ajuns la locul răstignirii. Mulţime mare de gloată stă strânsă în jurul Domnului. E de faţă şi Caiafa şi ceilalţi arhierei care veniseră să se desfăteze în chinurile Domnului. Înfrântă de durere stă de-o parte şi Maica Sfântă cu femeile credincioase. Mântuitorul stă liniştit în faţa morţii. Privirea Sa, plină de bunătate şi de lumină, se îndreaptă spre cer, spre Tatăl Ceresc. O ultimă rugăciune a Domnului: „Tată, a sosit ceasul… să săvârşesc lucrul pe care Mi L-ai dat să-l fac” (Ioan 17,1-4).
Ostaşii începură să-L dezbrace pe Mântuitorul pentru răstignire. Moartea pe cruce era o moarte cu dureri grozave. Din milă faţa de cei osândiţi, la o astfel de moarte era datină pe atunci să li se dea osândiţilor înainte de răstignire un fel de băutură ameţitoare: vin amestecat cu smirnă, tămâie, fiere şi alte băuturi tari. Li se dădea această băutură din milă, ca să nu simtă toată grozăvia durerilor. Această băutură I se îmbie şi Mântuitorului, precum aminteşte evanghelia: „Şi L-au adus pe El la locul Golgota, care se tălmăceşte locul Căpăţânii, şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă şi, gustând, nu a voit să bea (Matei 27, 33-34). Mântuitorul voia să sufere în deplină cunoştinţă toată grozava moarte şi Jertfă a izbăvirii noastre. Locul acesta unde L-au dezbrăcat pe Mântuitorul şi L-au adăpat cu fiere şi oţet e al zecelea popas din drumul patimilor Mântuitorului.
Părintele Iosif Trifa, din volumul „Pe urmele Mântuitorului“
