Biblia este o carte minunată în care se vede amănunţit cum curge şi cum se scurge viaţa omeniri şi viaţa omului. Biblia cuprinde toată istoria şi toată viaţa omenirii, începând de la facerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor. Partea din urmă din viaţa omenirii e pusă în cartea ultimă a Bibliei, şi se numeşte Apocalipsa. Cartea aceasta cuprinde vedeniile ce le-a avut Apostolul şi Evanghelistul Ioan pe insula Patmos.
În aceste vedenii, Domnul Dumnezeu i-a arătat Evanghelistului Ioan tainele cele mari ale vremurilor din urmă. Apostolul Ioan a pus aceste arătări în cartea ce se numeşte Apocalipsa, cartea descoperirilor dumnezeieşti (în chipul de mai sus se vede Evanghelistul Ioan prinzând în carte dumnezeieştile descoperiri).
Apocalipsa e o carte plină de „peceţi“ şi de taine care întrec ştiinţa şi cunoştinţa oamenilor. Nu e dat omului să dezlege aceste taine. Toţi cei care încearcă acest lucru, amintind fel de fel de numere şi nume, de ani şi de oameni, greşesc cumplit. Tainele Apocalipsei privesc vremurile din urmă, privesc vremurile ce vor veni, iar tainele viitorului şi ale sfârşitului veacurilor singur Tatăl Ceresc le ştie (Marcu 13, 32).
Nu se poate însă tăgădui faptul că vremurile noastre încep tot mai mult să se asemene cu vremurile arătate în Apocalipsă.
Apocalipsa arată vremurile din urmă ca vremuri de cumplite stricăciuni sufleteşti. O generală decădere sufletească va cuprinde lumea şi omenirea. Vor fi vremuri de stricăciuni sufleteşti şi de răutăţi care n-au fost de la începutul lumii.
Numărul celor credincioşi va scădea grozav.
Această cumplită decădere sufletească va fi însoţită de vremuri grele, de grozave urgii şi arătări cereşti. Vor fi urgii, necazuri, semne şi arătări cereşti care n-au fost de la începutul lumii.
Însă, în faţa tuturor urgiilor şi arătărilor cereşti, oamenii vor stărui până la sfârşit în răutăţi şi nepăsare de cele sufleteşti.
În această asemănare, vremurile noastre încep a se potrivi cu vremurile arătate în Apocalipsă. Şi vremurile noastre au aceste trei puncte:
- stricăciuni sufleteşti şi răutăţi mai mari ca oricând;
- urgii, arătări cereşti, necazuri şi greutăţi mai mari ca oricând;
- este plină lumea de oameni care, în faţa urgiilor şi arătărilor cereşti, stăruie în răutăţi şi nepăsare de cele sufleteşti.
Citind în Apocalipsă şi în cărţile unor prooroci (în special a proorocului Daniel), parcă ai citi despre vremurile şi oamenii de azi. Citind Apocalipsa îţi vine să te întrebi: oare nu cumva au început a se deschide „peceţile“?… Oare nu cumva am intrat în zodia vremurilor apocaliptice?… Oare nu cumva au început judecăţile?… Oare nu cumva stăm sub judecata vremurilor apocaliptice?…
Poate că n-am ajuns încă în aceste vremuri… poate am intrat în ele… singur Tatăl Ceresc ştie.
Un lucru însă e sigur: trăim vremuri biblice care strigă spre noi să ne lăsăm de răutăţi şi să ne întoarcem de îndată la Tatăl Ceresc.
În acest înţeles dăm în paginile următoare trei arătări din Apocalipsă: cu cei patru cai, cu cele şapte cupe şi cu cele şapte trâmbiţe.
Fiecare dintre aceste arătări prezintă vremurile de apoi scurgându-se în mijlocul unor cumplite stricăciuni, al unor grozave urgii şi arătări cereşti şi al unei cumplite orbii şi nepăsări sufleteşti. În acest înţeles, ele seamănă cu vremurile pe care le trăim.
Dăm aceste arătări nu ca pe nişte proorocii, ci ca pe nişte trâmbiţe cereşti care strigă spre noi să ne trezim din somnul răutăţilor.
Urgiile şi arătările vremurilor noastre sunt o strigare cerească, să ne lăsăm de răutăţi.
Trăim vremuri biblice / preot Iosif Trifa. – Ed. a 3-a. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000
