1. Orice vorbire îşi are motivul ei mărturisit sau nemărturisit.
Unii spun motivul pentru care vorbesc, pe când alţii îl ascund.
Unii spun motivul pentru care nu vorbesc, alţii nu-l spun.
Să ai totdeauna înţelepciunea sfântă în tot ce arăţi şi în tot ce ascunzi.
2. De multe ori oamenii care ar avea datoria să apere adevărul, mărturisind cu putere pentru el, n-au acest curaj să-l mărturisească, de frica altor oameni, care îl urăsc.
Şi, pentru a se pune la adăpost de neplăcerile pe care le văd ei că le-ar putea avea din pricina adevărului, se ascund cu laşitate.
Şi, din teama că – dacă ar mărturisi pe faţă ceea ce ştiu că au datoria să spună – ar avea de suferit, caută să se ascundă după diferite cotituri ale vorbirii sau ale tăcerii lor.
Ce netrebnică în faţa lui Dumnezeu este şiretenia asta!
3. În împrejurări şi în vremuri când Hristos este urmărit şi prigonit, orice om care are de-a face cu El sau cu ai Lui trebuie să fie demn.
Şi oricine a avut prilejul să vadă Lucrarea Domnului sau să audă Cuvântul Său adeseori ajunge în vreun fel să fie pus în faţa datoriei de a da o mărturie despre Hristos.
Ferice acela care are atunci curajul adevărului şi demnitatea înţelepciunii.
4. Ferice de acela care nu-L trădează niciodată pe Hristos.
De cel care nu se ruşinează, nici nu se teme niciodată să mărturisească despre Hristos.
Despre acela, şi Hristos va mărturisi la fel.
5. Te rugăm, Doamne, nu le îngădui celor vrăjmaşi să insufle atâta groază alor Tăi. Să nu poată face pe nimeni ca, de frica lor, să tăgăduiască sau să vândă Adevărul Tău.
Ci dă putere tuturor celor care Te cunosc sau cărora le-ai făcut vreun bine lor sau familiei lor
să aibă totdeauna curajul să mărturisească pe faţă recunoştinţa lor faţă de Tine, pentru binele pe care l-ai făcut Tu lor şi altora.
6. E greu până ce ajungi să fii cunoscut o dată de vrăjmaşii lui Hristos sau de ai Lucrării Sale.
E mult până ajungi să fii chemat o dată pentru Numele Domnului şi pentru numele tău,
căci după aceea trebuie să te aştepţi mereu la astfel de chemări.
Greu va fi să mai fii lăsat în pace! Dar şi mai greu dacă vei face totul ca să fii lăsat.
7. Fii tare şi faţă de promisiunile, şi faţă de ameninţările la care vei fi supus pentru a fi câştigat împotriva lui Hristos şi alor Lui.
Rămâi cu o inimă hotărâtă alipit de Izbăvitorul tău, Care ţi-a deschis ochii sufletului şi ţi-a dat vederea.
Care ţi-a făcut ţie binele cel veşnic al mântuirii
şi cel fericit al alegerii tale pentru cer. Hotărârea ta puternică va fi cinstea ta eternă la Hristos.
8. După ce se vor răsti la tine, după ce te vor batjocori şi-ţi vor face tot ce este îngăduit de Domnul tău să-ţi facă, dacă tu vei rămâne neclintit de partea Domnului tău, vor obosi şi te vor lăsa în pace.
Numai tu roagă-te Domnului să ai multă răbdare, mai multă decât ei, oricât te-ar chinui.
Şi o mai puternică hotărâre să nu cedezi deloc, oricât ţi s-ar promite.
9. Fii tare deci, ca să nu-ţi pierzi cumpătul tău liniştit, să nu-ţi pierzi nădejdea ta în izbândă
şi să nu-ţi pierzi încrederea ta în Dumnezeu tău, – până trece şi asta. Căci şi aceasta trece.
Roagă-te ca să rămâi curat cât vei sta în faţa lor şi mai ales să te întorci curat de la ei.
10. Dacă vă interesează Iisus, stăm de vorbă toată viaţa, oricât vreţi şi oriunde vreţi.
Dar dacă nu vă interesează El, atunci n-avem ce să mai vorbim nici două minute împreună, niciodată.
va urma…
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
