„Pe lângă greutăţile din afară – spunea un Sfânt Părinte de demult –, mă apasă grija pentru toate Bisericile, grija cea dinăuntru”. Pentru toate Bisericile… Pentru toate adunările…
„Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab?…” „Cine cade în păcat şi să nu ard şi eu?…”
Aşa a spus! Oamenii lui Dumnezeu aşa au spus! Sfinţii lui Dumnezeu aşa au spus. Şi înaintaşii noştri aşa au spus! Şi ei aşa au făcut!…
Aşa a făcut şi a spus Părintele Iosif…
Aşa au spus urmaşii lui… Aşa spun şi astăzi fraţii noştri. Acei care poartă greul. Acei care trag jugul. Acei care muncesc din greu, ca noi să ne bucurăm acum.
Aşa au spus ei şi aşa au făcut!
Eu ce-am făcut? Când mă gândesc la cei care au muncit aşa de mult… mă văd şi pe mine că mă asemăn aşa de bine, Iisuse, cu ucenicii Tăi, care nu făceau nimic în Cana Galileii. Şi eu am avut parte de atâtea binecuvântări şi haruri, dar n-am făcut nimic… Nimic!… Am stat la mese pline de bogăţie strânsă de alţii, muncită de alţii, adunată de alţii… Dar eu n-am făcut nimic… Eu m-am odihnit în aşternutul meu când voi aţi muncit greu… Eu am dormit nopţi întregi când voi aţi vegheat pentru Biserică şi pentru fiecare suflet. Eu mi-am văzut numai de lucrurile mele când voi aţi văzut numai de lucrurile lui Dumnezeu. Şi n-aţi avut în inimile voastre altceva mai scump decât lucrarea Evangheliei, lucrarea lui Iisus, ce o avea El de făcut din partea Tatălui.
Eu n-am făcut nimic!…
Atunci când voi fi la Nunta aceea din Cer, voi vă veţi primi răsplata aceea mare!
Dar noi, care n-am făcut nimic, ce vom face atunci?
Fraţii mei dragi, surori mame, este timpul scurt al vostru, timp în care voi aţi putea să faceţi ceva. Întipăriţi pe inimile, pe fiinţele copiilor voştri, pe inimile voastre scumpul Nume al lui Iisus. Lucrul cel mai scump pe care îl puteţi voi face. Fraţii mei scumpi, priviţi la cei de dinaintea voastră. Noi am avut părinţi aşa de credincioşi şi de sfinţi!
Haideţi să semănăm şi noi cu ei!
Haideţi să privim şi noi la hărnicia lor, la munca lor şi să facem la fel, ca să fim vrednici de numele pe care îl purtăm. Iar voi, tineri dragi, tineri scumpi, tineri iubiţi, voi, care aţi fost chemaţi din tinereţea voastră la o Lucrare atât de scumpă şi înaltă… Tineri dragi, ascultaţi-vă părinţii voştri! Preţuiţi pe cei pe care îi aveţi lângă voi, cât mai sfătuiesc azi. Pe cei care vă poartă pe braţele rugăciunii, pe cei care vă iubesc, pe cei care vă sfătuiesc cu lacrimi – ascultaţi-i astăzi, cât îi mai aveţi printre voi… Că mâine vor pleca. Ascultaţi-le sfaturile lor, ca să nu vină ziua de mâine când n-o să-i mai aveţi; şi-atunci aţi mai tot vrea să-i ascultaţi, dar nu veţi mai avea pe cine să ascultaţi.
Doamne, nu ne lăsa să uităm niciuna din binefacerile Tale! Şi nunta aceasta este o binecuvântare de la Dumnezeu. El a fost chemat aici, ca să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi. Am dori din tot sufletul nostru ca, în căminul nou care se întemeiază astăzi, să fie o binecuvântare şi pentru cer, şi pentru pământ.
Am vrea ca să nu fim dintre aceia care nu fac nimic, ci să ne îndoim râvna, să ne îndoim rugăciunea, să ne îndoim puterile, să ne îndoim lucrările chiar dacă mulţi de lângă noi stau şi nu vor face nimic; ca să facem, să lucrăm îndoit, dublu, şi în locul celorlalţi.
Aşa să faceţi şi voi, fraţii mei a căror inimă rămâne zdrobită de atâtea ori când, în jurul vostru, vedeţi că nimeni nu mai face nimic. Când Ogorul lui Dumnezeu, pe ici, pe colo, aproape se usucă, mai udaţi-l!…
„Umpleţi vasele până sus!” „Daţi-vă toate silinţele şi uniţi cu credinţa voastră şi fapta…”
Şi astfel să se poate bucura Iisus, Acela care binecuvântează munca şi osteneala acolo unde este muncă şi osteneală.
Slăvit să fie Domnul!
din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Cornuţel – septembrie 1980
35. „UMPLEŢI… PÂNĂ SUS”
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol.1
