Aceasta-i spunea unui copil, mama lui.
Părinții gândesc nu rareori şi spun aşa: „Ce păcate pot fi la – un prunc ?”…
Şi ei adesea ori fac să crească în copil păcatul.
Pe copil, de pildă, îl învaţă tata — să amăgească pe mama. Râd când copilașul de doi ani v’a ascunde dulceața, şi zice, – că pisica a luat-o. Râd, când el va lovi cu mânuțele sale neputincioase – pe surioara mai mare. Şi zic: Ah, cât este el de puternic! Voinic…
Îngrozitor de rea creştere.
Dimpotrivă, trebuie spus copiilor, că patimile şi nepocăințele lor mici sunt începutul patimilor şi păcatelor mari si rele. –
Voi ascundeți un mic şerpişor, nu mai lung, decât un degețel spunea copilașilor un renumit păstor. Dacă voi îl veți hrăni, şi îl veţi creşte apoi degrabă veți observa, că se va ivi o dungă roşie pe spinare, și veți vedea, că acesta este un şarpe ce vă muşcă.
Pe cine îl va mușca, acela va muri.
Părinții trebue să nu uite această mică pildă când râd de „năzbâtia veselă” cu dulceața ascunsă, sau de bătaia „nevinovată” între copilul de dol ani şi cel mai mărişor.
Scriptura zice lămurit parintilor: «Creşteți (copiii) în mustrarea şi învățătura Domnului (Efeseni 6, 4).
Din ruseşte pr. VLADIMIR POPOVICI
Sursa: Oastea Domnului, supliment la Isus Biruitorul, anul II, nr. 16, 12 aprilie 1936
