1. Dacă n-ai zgură, fii sigur că Domnul nu te pune în foc.
Dacă este în tine vreun păcat care trebuie ispăşit sau vreo slăbiciune care trebuie înlăturată, e mai bine să fii curăţit acum decât să fii ars în veci.
Spre a rămâne numai aurul curat al vieţii tale în Hristos.
2. Adevărul te face superior, oricât ai fi de simplu, când te ţii în umblarea şi mărturisirea lui sfântă.
Şi te face puternic, oricât ai fi de slab.
Minciuna te coboară şi te face inferior, oricât ai trece de înţelept şi de serios…
Şi te prăbuşeşte în ridicol, oricât te-ai crede de tare.
3. Cinste ţie, fiu curajos al Adevărului, care ai vrut ca, prin mărturisirea ta, Mântuitorul tău să fie slăvit – şi a fost slăvit.
Mântuitorul tău a făcut prin tine ca vrăjmaşii Lui să fie înfrânţi şi ruşinaţi. Şi aşa au fost.
Iar tu ai ajuns nemuritor.
Cinste ţie acum şi în veci.
Şi cinste tuturor care vor mai face aşa, până la venirea Domnului nostru, apărând cu curaj Adevărul în Numele Domnului Iisus.
4. Ocara este răspunsul asupritorului prost, când înfumurarea şi răutatea lui n-au alt mijloc de răzbunare faţă de unul mai slab.
Şi nici un alt argument împotriva celui ce apără adevărul.
5. Ce înjositor este pentru orice om să recurgă la înjurătură şi la ocară, la aceste mijloace ruşinoase, faţă de un alt om, spre a-l doborî, spre a-l silui, spre a-l constrânge.
Este cu atât mai înjositor, cu cât cineva se pretinde mai mare şi mai sus-pus.
6. Orice părere ar avea cineva, orice stare ar avea el
şi orice convingeri,
nici unui om nu trebuie să i se încalce de către un altul dreptul la calitatea lui de om.
7. Adevărul şi dreptatea unei idei demne
sau ale unei cauze drepte
se impun prin ele însele, liniştit sau puternic,
prin roade sau prin timp,
însă totdeauna demn.
8. Acela ce trebuie să recurgă la constrângere şi la ocară, acela este nedemn şi netrebnic.
Cine ocărăşte este un om fără cinste şi fără ruşine, arătându-se nevrednic de nimic altceva.
Este o fiinţă care dovedeşte că nu are nici dreptate, nici minte şi nici alt răspuns.
9. Nu te simţi niciodată atins de ocări când nu le meriţi.
Dacă nu te cobori tu de pe înălţimea curată a adevărului şi frumoasă a cinstei, noroiul nici unei ocări nu te poate atinge…
Ocara nu se poate ridica în sus, ea se varsă în jos ca orice murdărie.
Şi-l atinge numai pe acela care s-a înjosit mai întâi el însuşi până la ea.
Va urma…
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
