Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home AVEM UN SECERIŞ PLIN DE BELŞUG

AVEM UN SECERIŞ PLIN DE BELŞUG

AVEM UN SECERIŞ PLIN DE BELŞUG

Dar grijă: de la Facere 3, 17 până Ia Luca 12, 16-21 nu este decât un pas mic

Anul acesta a umblat un timp foarte potrivit pentru semănături. Călduri şi ploi s-au perindat la timp. Semănăturile au crescut pădure. Avem un seceriş plin de belşug.

În faţa acestui belşug, cuvine-se mai întâi să ne ridicăm ochii şi ini­mile în sus spre cer, cu rugăciuni de mulţumită către Tatăl cel ceresc, Care ne-a trimis această binecuvântare.

Să nu uităm apoi că bunul Dum­nezeu ne dă rod şi belşug ca să trăim din el, dar să nu ne înecăm în el.

Să nu uităm că în faţa unui bo­gat seceriş s-a pierdut bogatul de la Luca 12, 16-21, care făcea la planuri cum să-şi lărgească hambarele şi moşiile, iar sufletul şi-l îmbla ca ne­bunia: „Suflete, bea, mănâncă şi te veseleşte”.

Domnul Iisus ne-a pus înainte pil­da aceasta, să băgăm de seamă, să nu ne fure lăcomia de a trăi numai pentru averi şi desfătări. Să nu ne fure ispita de a face din avere un idol.

Să grijim mereu, căci de la Facere 3, 17, de la porunca lui Dumnezeu să ne scoatem pâinea cu trudă din pământ – este numai un pas mic până la ispita de a face din muncă şi avere un idol de pierzare sufle­tească.

Sapi în pământ şi, dacă na bagi de seamă, pământul te fură mereu, te apleacă mereu spre el, te afundă mereu în coaja lui şi nu te mai lasă până n-ajungi la adâncimea de 2 me­tri, cât ţi-e groapa. Atunci te uiţi speriat spre cer, dar atunci e prea târziu… Să nu uităm că numai „omul nostru cel dintâi e din pământ, dar al doilea, omul cel nou, e din cer (I Cor 15, 47) şi acolo e casa şi „averea” noastră cea veşnică (Evr 13, 14).

Avem un seceriş plin de belşug. Eu mă gândesc, oare câte Biblii, câte cărţi, foi religioase şi alte lu­cruri de ajutor pentru suflet se vor cheltui din acest belşug? Şi câte beţii, luxuri şi alte lucruri rele?

În Vechiul Testament era pusă zeciuiala, pe care omul o dădea Dom­nului, din rodul muncii sale.

În înţeles duhovnicesc, această ze­ciuială, Domnul o cere şi azi. Cât cheltuieşti tu din al tău pentru lu­crul Domnului? Cât cheltuieşti pen­tru cele ale sufletului tău? Căci, cum zicea un învăţat credincios: „Eu nu-l plâng pe săracul care cu trudă îşi câştigă pâinea, ci-l plâng pe acela care nu umblă să-şi câştige pâinea vieţii”. Lasă belşugul să curgă şi pentru Domnul, pentru de-aproapele tău şi pentru sufletul tău.

«Isus Biruitorul» nr. 29 / 12 iulie 1936, p. 1

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *