Cãlãtor

Prietene, – prin lume tu eşti un cãlãtor,
treci fãrã de oprire prin ea ca un strãin
pe unde niciodatã nu vei veni din nou.
– Bagajul care-l târâi din ce în ce mai greu
nu este-al tãu…
a ta e doar greutatea lui.
Pe scaunul tãu nainte de tine stat-au alţii
şi dupã tine alţii vor sta pe-acelaşi loc,
ogorul tãu nainte îl stãpânirã alţii
iar dupã tine alţii vor zice cã-i al lor…
Viaţa ta se stinge mai iute decât ceaţa
şi anii tãi mai iute ca sunetul uşor…

Prietene, – prin lume tu eşti cãlãtor strãin
tot ce-ntâlneşti în cale
ţi-e, prin pãcat, vrãjmaş
tot ce aduni: povarã;
tot ce iubeşti: pãrere,
– nu te-amãgi cãci toate îţi otrãvesc lumina.
În tot ce vezi e numai un nestatornic val.
Ce nu laşi tu, te lasã degrab el pe tine
când nu se schimbã alta, se schimbã gândul tãu
cãci trecerii, supuse, pe lume toate sunt…

Prietene pe lume eşti cãlãtor,
fi treaz
nici inima, nici ochii sã nu-ţi legi de nimic.
Sã spui fiinţei tale sã nu se lege-adânc
de lucruri sau fiinţe ce i se pot rãpi, –
– sã nu te frângi atuncea când ele se despart…
cãci apa ce le-aduce, ţi le va şi lua…
ca râul care poartã un pai pe unda lui,
şi nu-l aduce iarãşi, napoi, în sus, nicicând…
Nimic nu este-al nostru ci toate ni se scurg
din mânã, ca nisipul, sau apa,
prea curând…

– Prietene, prin lume toţi suntem cãlãtori,
sunt alte neamuri astãzi ca mâine şi ca ieri
acum frãmântã alte idei pe bieţii oameni
mai noi ca ieri,
dar mâine şi-acestea vor fi vechi…
O vreme scurtã-i omul,
familia-i mai lungã
– dar toate-au un sfârşit…
Cãci totu-i nestatornic afarã de-Adevãr
iar Adevãrul Unic e Dumnezeu – Hristos…

Prietene, alege! Alege-L pe Hristos
– fii înţelept şi treaz fii,
cãci n-ai decât odatã prilejul sã alegi!
Alege astãzi,
– astãzi, alege-L pe Hristos!

Traian Dorz, Cântarea rodealor

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *