Când va fi să vină Mâna-Ţi să mă culce,
dă-mi, Iisus, un leagăn moale şi divin,
iar această harfă mi-o aşază dulce
lângă căpătâiul somnului meu lin.
Când şi când, în miezul nopţilor plăcute,
Duhul Sfânt s-adie corzile ei calm
şi, trezindu-mi cântul, blând să mi-o sărute
cu cereşti acorduri Noul Tainei Psalm.
În Cântări Eterne, încă necântate,
să-mi trimiţi iubirea cu veşmânt de stea,
doar pe ea trimite-o dintre câte-s toate,
ea să-mi fie sora şi mireasa mea!
Şi ne-nchide-n casa noastră cea de soare,
cu sărutul leagăn şi minunea steag;
din Cântări Eterne şi Nemuritoare
să ne facem unul visul nostru drag.
Slava ascultării, dusă pân’ la moarte,
s-o-ncunune Raiul, tainic şi duios,
unde fericirea strălucită foarte
să ne tot izvoară numai din Hristos!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
