O, muncă grea, ce fericită e mulţumirea care-o dai acelui ce-şi câştigă pâinea cu cel mai sfânt şi aspru trai! Ce liniştită faci.

În mersul către Mâine, ajută-ne, Iisus, să ne sfinţim viaţa, să ne mărim puterea, mai răbdători să trecem spre ultimul apus, mai plini.

Datorită numai Ţie inima mea cântă şi prin orice-ar fi să-i vie nu se înspăimântă, şi prin orice-ar fi să treacă stă netulburată,.

Mă doare-adânc orice tăcere ce-ar fi putut ajunge grai dus undeva spre-o mângâiere sau cuiva alinând un vai… Mă ard adânc orice cuvinte.

Întoarce-mi, iubire, plecată departe cândva-ntr-un solstiţiu de flăcări şi gheaţă, lăsându-mi pe cruce trei rane de moarte şi-o taină cu neagră maramă pe.