– din Exod 15, 1-19 – Cine e ca Tine oare, Doamne, între dumnezei cine-i minunat ca Tine Sfânt și Mare-n tot ce.

Iisuse, cântecele mele sunt psalmi duioși crescuți din plâns și-s boabe de mãrgean din funduri de adâncimi de dor nestâns. Ți le-am cules.

Cei chemaţi de Domnul la Ospăţu-I Sfânt ascultaţi din suflet orişice Cuvânt. Pentru fiecare este, la Hristos, o lumină dulce şi-un îndemn frumos..

Ce-i foloseşte unui om să aibă lumea-ntreagă, când sufletul în iad pe veci şi-l duce şi şi-l leagă? Tot mai spre lume lăcomind.

Pentru c-ai avut chemarea cea mai sfântă pe pământ, binecuvântare ţie, Maica Sfântului Cuvânt. Pentru c-ai crezut când încă nimeni nu credea-n Hristos,.

după I Corinteni 12, 27 – Conştiinţa unităţii cu toţi fraţii tăi de-un gând să trăiască-n tine-aprinsă până-i inima bătând; pâinea ta, viaţa.

Pe ulițele lumii am mers destul și eu mã apãsa pãcatul din ce în ce mai greu picioarele zdrobite și-mpunse mi s-au ros.

Durerea iar m-a cercetat – şi-n inima-mi sărmană, cu-atâtea răni, a mai lăsat o rană. Simţit-am cum pe faţă iar curg lacrimile vale,.

Seamănă cu hărnicie, cât ai timp de semănat, cu sămânţa frumuseţii umplând lumea-n lung şi lat; semănând sămânţa dulce pe oricare drum te.