Poezie Traian Dorz

Cutează şi priveşte!

Cutează şi priveşte de unde stai zdrobit spre Golgota la Preţul Iertării, Răstignit, în starea ta pierdută e singurul mijloc, – e singura.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Suferinţã – crin din care

Suferinţã… crin din care Domnul şi-a-mpletit cununa mulţi te plâng când mergi la dânşii, eu te cânt întotdeauna cãci în leagãnul tãu dulce.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

DE NU ŞTIŢI CE-I IUBIREA

De nu ştiţi ce-i iubirea, cum ard a’ ei suspine şi mistuie simţirea – veniţi la El, cu mine! Voi nu ştiţi ce-i.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

PLÂNG OCHII CERULUI…

Plâng ochii cerului de toamnă, plâng lacrimi multe-multe, plâng şi plânsul ploii mă îndeamnă spre multe inima să-mi frâng, spre multe, care-s, Doamne,.

Citește în continuare
Poezie

Cântec

„Căci harul lui Dumnezeu… ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti…” (Tit 2, 11-12). La şcoala-n care ne-am înscris, La.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Nu mai sunt comori

Nu mai sunt comori pe lume ca cereasca părtăşie care-atât de strălucită Tu, Iisus, mi-ai dat-o mie. Ce-ar mai fi, Iisuse, oare din.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Doamne, ce sărac e-acela

Doamne, ce sărac e-acela care pâinea lui nicicând nu şi-o-mparte ca s-aline foamea unui mai flămând! Doamne, cât de orb e-acela ce se.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Bogăţie

Bogăţie, lanţ al morţii ce tragi sufletu-n pierzare, cu pământul sau cu banii, sau cu slava-nşelătoare, tu desparţi pe veci de Domnul mii.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

CÂND CALEA-MI PARE-NCHISĂ

Când calea-mi pare-nchisă şi totu-mi văd sfârşit, Lumina Ta-mi deschide alt drum, mai strălucit. Când harfei mele-i pare că nu mai sunt cântări,.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Iubirea Ta, Iisuse

Iubirea Ta, Iisuse, prin câte depărtări de lumi şi ani căutat-a pierdutele-mi cărări!… Căci setea ei de alţii şi mila, trebuia să afle-un.

Citește în continuare