Altă cuvântare a preotului V. Ouatu
„Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul şi Ilie s-a înălţat la Cer într-un vârtej de vânt“ (II Împ. 2, 11).
Iată, suntem în praznicul Sfântului prooroc Ilie. Lumea îşi caută de treburile zilei, ca în orice zi de rând, în timp ce ostaşii Domnului umplu bisericile şi această impunătoare sală. Ostaşii oare n-au treburi, n-au gospodării, n-au servicii? O, desigur că au! Iubirea sfântă însă i-a mânat în Capitala ţării, spre a locui fraţii împreună, să se roage, să cânte, să se bucure şi să înveţe ascultând graiurile slujitorilor lui Dumnezeu care nu caută la faţa oamenilor.
Noi, ostaşii, avem multe de învăţat de la Sfântul prooroc Ilie, deoarece vremea lui este vremea noastră. Nelegiuirile din ziua lui Ilie sunt nelegiuirile zilelor noastre.
Proorocul Ilie vesteşte cu tărie voia lui Dumnezeu, mustră poporul, mustră pe conducătorii lui spirituali şi înfruntă cu bărbăţie pe însuşi împăratul. În orice clipă şi în orice împrejurări, neclintit în credinţă. Acuzaţiile împotriva lui Ahab curg ca un trăsnet fulgerător. Îl înfruntă pentru nelegiuirile săvârşite şi îi aruncă pedeapsa înfiorătoare. Stă dârz şi fără teamă, chiar şi înaintea celui mai mare vrăjmaş. Domnul, Căruia Îi slujea cu multă râvnă, i-a dat o astfel de putere şi îndrăzneală pentru nimicirea răului şi slava adevăratului Dumnezeu.
Acelaşi Dumnezeu al iubirii a ridicat dintre noi pe cel mai umil slujitor al Său, pe scumpul şi preţiosul nostru Părinte Iosif, care ne-a dat acest minunat răsad al ortodoxiei noastre sfinte, adică Oastea Domnului. Da, iubiţilor, umil şi slab, însă plin de curaj şi de îndrăzneală, cu încredinţare că totul este de la Domnul; răsadul a crescut, s-a făcut copac mare, şi noi, care umplem această sală, suntem rodul copt pentru grânarul ceresc. Oastea Domnului este astăzi o Carte deschisă care mărturiseşte puternic că Domnul a primit şi a binecuvântat jertfa, până la consumarea deplină, a scumpului nostru Părinte şi frate Iosif. Pentru aceasta, din şcoala grea a suferinţei, din locurile singuratice ale ţării străine, se poate bucura mai mult ca oricine de rodul binecuvântat de care Domnul l-a învrednicit. Lucrarea Oastei Domnului aduce un real serviciu neamului şi Bisericii noastre sfinte. Pentru aceasta, nimeni nu v-a putea răpi bucuria scumpului nostru frate, fie el şi profesor universitar. Preotul Iosif Trifa, slujitorul Domnului, s-o ştie toţi, se poate azi înfăţişa înaintea Bisericii şi a Domnului cu cel mai bogat mănunchi de suflete cucerite pentru adevărata viaţă. Voi toţi care v-aţi strâns în această minunată Mişcare, voi toţi care aţi gustat mierea duhovnicească, întinsă cu atâta jertfă şi iubire de scumpul Părinte Iosif, voi toţi care îl iubiţi şi îl preţuiţi, daţi slavă Domnului pentru acest rod bogat şi minunat! Slăviţi neîncetat pe Domnul, că El a bine-primit jertfa celui care zace departe, în ţară străină.
Respingeţi cu tărie orice calomnie: Oastea este a Domnului, a Bisericii, iar ostaşii sunt copii supuşi şi ascultători. Cu această încredinţare lucraţi până la capăt, slăvind neîncetat pe Domnul oştirilor.
Slăvit să fie Domnul!
va urma
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
