„Noi înşine, prin atitudinea noastră, prin răspunsul la chemarea lui Dumnezeu, ne facem sau nu vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu. (…) Când împăratul intră în sala de nuntă şi găseşte un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă şi îl întreabă: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?, ar veni întrebarea: Dar, săracii, dacă nu aveau haină de nuntă, cum au cei bogaţi, cu diamante, cu ţesături de aur…, ce vină au ei? În primul rând, putem considera că omul se putea îngriji să-şi curăţească haina; cel care era nepăsător venea, aşa, cu ea murdară; şi normal că împăratul l-ar fi dat afară. Dar, pe lângă aceasta, Iosif, din Vechiul Testament, a fost chemat de faraon să intre la el şi să-i tâlcuiască visele. Dar el era la închisoare atunci. Ştiţi ce s-a întâmplat cu el înainte de a fi dus la faraon? A fost spălat din cap până-n picioare de slujitori şi îmbrăcat cu haine foarte preţioase. Nu te puteai înfăţişa aşa, la faraon, cu hainele din puşcărie. Spun unii tâlcuitori că aşa s-ar fi făcut cu cei care nu aveau o haină potrivită pentru nuntă. Împăratul avea garderoba lui acolo, mii şi mii de haine, şi ar fi dat haine bune celor care nu aveau haine potrivite. Dar dacă unul dintre aceşti oameni, văzând ce haină frumoasă a primit, s-a gândit: Măi, da’ haina asta e foarte scumpă. Ştii ce? Ia s-o dau eu pe o sticlă de băutură. Şi eu mă duc tot cu haina asta veche la nuntă. Normal că s-a întâmplat cu el ce scrie Evanghelia.
Acuma, ce este haina de nuntă? De ce împăratul vrea să venim la nuntă cu haină curată? Ştiţi ce simbolizează, dragii mei? Arată viaţa cea nouă; naşterea din nou. Omul, după ce vine la Dumnezeu, trebuie să părăsească felul lui păcătos pe care îl avea înainte, să-l dezbrace ca pe o haină murdară, pentru că primeşte de la Dumnezeu o altă haină, nouă. Şi cu haina aceea trebuie să se prezinte el la nuntă. Acuma depinde de fiecare… (…) Dumnezeu ne iartă de toate păcatele noastre, de tot trecutul nostru; uită, îl şterge cu buretele, numai noi să ne păstrăm mai departe haina de nuntă curată, până la sfârşitul vieţii. Asta e de datoria noastră. Aşa ne facem pe noi vrednici. Noi înşine ne facem pe noi vrednici, cum am zis la început, dacă vrem să ne păstrăm haina de nuntă curată pe care am primit-o prin Botez, şi după aceea tot o curăţim prin Spovedanie şi prin Sfânta Împărtăşanie, şi, la sfârşit, nădăjduim şi noi ca, păstrându-ne haina de nuntă aşa cum putem fiecare, Dumnezeu să ne primească pe toţi în Împărăţia Sa”.
Ierom. Pimen Lupu
Puteți asculta întrega mărturisire aici: OasteaDomnuluiTV