Dragă frate, îmi vine să-ţi pun mai multe întrebări, dar acum îţi pun numai două. Iată-le: Eşti liber? Eşti bogat? La prima întrebare, îmi vei răspunde că te simţi liber în tot ceea ce gândeşti şi faci, că Însuşi Domnul Dumnezeu te-a înzestrat cu suprema libertate: poţi alege singur viaţa veşnică sau moartea veşnică.
Te cred, liber fiind, faci ce socoţi că ţi se potriveşte mai bine într-o anume situaţie, sau ce observi că-ţi procură mai multă bucurie în alt moment. Dar nu uita, dacă nu cumva ai şi observat, că multe din mulţumirile tale sunt vremelnice. Eu îţi voi spune că şi chiar măsura libertăţii tale este dată nu de putinţa de a face ce vrei, ci de trăirea ta în comuniune cu Dumnezeu. Cel care este chemat rob pentru Domnul este liber întru El (I Cor. 7, 22). Ei, vezi bine, libertatea în robie este cea adevărată şi dorită de cel care-şi vrea mântuirea sa. Adevărata libertate ţi-o dă numai supunerea voii tale voii lui Dumnezeu.
Dar mă vei întreba: Ce libertate e aceea în care trebuie să mă supun cuiva? Te rog, alungă de la tine pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al tău, care te-a „ajutat“ să formulezi o astfel de întrebare. Sfânta Scriptură vine să te scoată dintr-o aşa încurcătură, ca să nu-i zic amăgire. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6) şi „adevărul vă va face liberi“ (Ioan 8, 32). „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate“ (II Cor. 3, 17). Cred că ai priceput Cine ne poate face liberi cu adevărat pe toţi. Căci, trăind fără Dumnezeu, fii sigur că ai pe altcineva în locul Lui, pe cel care ţi-a furat libertatea, fără să-ţi dai seama. Şi, apoi, pe nesimţite, devii rob al păcatului şi al celui căruia îi slujeşti (Rom. 6, 16). Deci, din omul liber care te credeai că eşti, ai devenit un înlănţuit, demn de plâns. Dar nu deznădăjdui, că Acela Care ţi-a dat libertatea te va ajuta s-o recapeţi. Roagă-L cu lacrimi pe Iubitorul de oameni, ca să poţi fi rob smerit şi fiu iubit al lui Dumnezeu.
La întrebarea a doua, răspunsul vine prompt şi categoric: „Da, sunt bogat. Bogăţia mă pune la adăpost de multe griji, mă face mai respectat şi mai mult căutat de prieteni şi neprieteni. Bogăţia îmi asigură un loc de frunte în societate“. Dar, vai, nu vorbeşti nimic de vremelnicia bogăţiei tale şi a „măririlor“ ce o însoţesc. Găseşte puţin timp liber şi deschide Sf. Scriptură şi acolo vei afla ceea ce nu ştiai că îţi lipseşte: hrana duhovnicească. Acolo vei afla îndemnuri folositoare pentru vieţuirea ta.
Sf. Ap. Pavel face cunoscut ucenicului Timotei, şi nouă, desigur, folosul nepieritor al Sf. Scripturi: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie bine pregătit pentru orice lucru bun“ (I Tim 3, 16-17).
Ia aminte şi la ceea ce Dumnezeu, prin gura proorocului David, face cunoscut tuturor oamenilor: „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit“ (Ps 33, 10); sau: „întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac“ (Ps 67, 11).
Ce bucurie mai mare putem avea decât aceea de a ne şti în grija Domnului?
Şi, apoi, să ştii că bogăţia nu te scuteşte de griji, ci ţi le amplifică. Cea mai mare dintre griji este aceea de a nu-ţi pierde averea. Şi, lângă aceasta, se furişează cu viclenie o alta: grija sporirii bogăţiei existente.
Drept urmare, nu e departe clipa din care stăpânul bogăţiei devine robul ei.
Tristă, obositoare şi zadarnică ţi-a fost alergarea, frate, pentru că ţinta a fost aleasă fără înţelepciune, iar alergarea, făcută de unul singur, fără Cel Atotputernic.
Nu uita, fratele meu, şi apleacă-ţi mintea şi inima spre învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, dată mulţimii care Îl înconjura: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, că viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale!“ (Lc 12, 15).
De ce nu vrei să scapi de atâtea griji, când vezi bine că ele sporesc o dată cu bogăţia? Dă-ţi bogăţia în păstrare celui sărac, pentru că el, săracul, este cel mai sigur păstrător al avuţiilor tale şi tot prin el poţi transforma averea trecătoare şi păguboasă în avere veşnică şi mântuitoare.
Dumnezeu să-ţi dea gândul cel bun şi puterea împlinirii lui!
Slăvit să fie Domnul!
Iosif BADIU – Huedin, Cluj
