Oastea Domnului

„Ferice de cei chemaţi la nunta Mielului”

„Ferice de morţii care mor în Domnul” şi „Ferice de cei chemaţi la nunta Mielului”. Cei care mor credincioşi în Hristos nu merg, decât la nunta Mielului. Am spus o întâmplare cu două tinere care mergeau la nuntă. Dar drumul către nuntă trecea prin cimitir. Una zice: „E seară. Ne apropiem de cimitir. E adevărat că noi mergem la nuntă, dar mie mi-e frică de cimitir. Totdeauna mi-e frică de cimitir”. Cealaltă a zis: „Nu, eu nici nu mă gândesc la cimitir. Eu mă gândesc la nuntă. Auzi cum se aude dincolo de cimitir cântecele celor care ne aşteaptă! Nici nu mă gândesc la cimitir”. Trupeşte vorbind, drumul nostru spre nunta cerească trece prin cimitir. Şi am spus: „Ferice de cei care mor în Domnul! Ei nu se tem de cimitir. Ei nu rămân în cimitir. Ei trec dincolo de cimitir, la nuntă!”. Sora noastră a trecut prin cimitir; trece prin cimitir mâine şi se duce la nunta cerească. Asta este dulcea şi sfânta nădejde a fiecăruia dintre noi.

Eu am fost în momente grele de multe ori… să mor. Nu numai pe front, ci şi după aceea. Am zis: „Închid ochii şi, când îi deschid, Îl văd pe Domnul”. N‑aveam nici o teamă de moarte. Nici dor după copii, nici dor după acasă, nici dor după fraţi… nu mai aveam nimic. Decât dorinţa sfântă să-L văd cât mai curând pe Domnul. De aceea ştiu că, în momentele acestea, n-ai nici o teamă, nici o durere, nici o suferinţă. Ai numai bucuria că mergi şi-L vezi pe Domnul. Bucuria aceasta este cea mai mare putere care copleşeşte şi durerea fizică, şi teama, şi dorul de acasă, şi orice. Când eşti în Hristos, n-ai decât bucurii.

De aceea spun, în momentele acestea, Dumnezeu ne dă deplină putere şi deplină biruinţă. În momentele acestea noi găsim mereu bucuria sfântă şi ştiu că simţi că te duci la nuntă. Nu la cimitir… Asta este taina şi puterea lui Dumnezeu care umple sufletul celui care se hotărăşte pentru El: pierde frica morţii. Oamenii se tem de moarte. Dacă aţi văzut cum mor de îngrozitor oamenii neîntorşi la Dumnezeu, oamenii care au trăit în păcate, e ceva înspăimântător. S-ar ţine cu toată puterea de viaţă, numai să nu moară. Dar n-ai încotro, acolo trebuie să mergi.

Ştiu cum a trecut la Domnul Părintele Iosif. Cum au trecut la Domnul toţi fraţii noştri credincioşi pe care i-am văzut în momentul trecerii la Domnul cu o faţă strălucitoare. Şi s-a aşezat apoi şi pe faţa lor trupească ca o faţă de înger. Cum spune că avea faţa Ştefan când era lovit cu pietre. El privea Faţa lui Dumnezeu şi [faţa lui] s-a arătat ca o faţă de înger. Aşa a fost şi faţa mamei. Aşa a fost faţa Părintelui Iosif când a trecut în veşnicie.

Doriţi o moarte frumoasă? Hotărâţi-vă pentru Domnul! Doriţi să mergeţi bucuroşi nu la cimitir, [ci] la nuntă? Hotărâţi-vă pentru Domnul! Vai de cei care nu cred în Dumnezeu, a căror moarte este înspăimântătoare şi care merg nu la răsplata şi la nunta veşnică, ci la osândă şi la pierzare.

Dragii noştri fraţi şi surori, timpul a trecut, dar suntem la un moment de priveghere. Aduceţi-vă aminte cei mai bătrâni, din copilăria noastră, ce îngrozitoare erau privegherile acestea la morţii noştri. Chiar când fiinţa cea mai scumpă dintr-o familie murea, tot felul de vorbe porcoase, de glume murdare, de lucruri urâte se petreceau acolo. E îngrozitor numai să te gândeşti ce se putea întâmpla într-un popor creştin, în timpul unei privegheri într-o casă de jale, unde îşi petreceau copiii mama sau tatăl copiii, sau soţul soţia, sau soţia soţul… Că cei care veneau acolo (se zice că privegheau…) veneau cu cele mai murdare lucruri şi glume, şi vorbe porcoase. Mi-e groază când mă gândesc ce lucruri am văzut la privegherile morţilor noştri când eram copil. Şi acum iată în ce fel minunat Dumnezeu ne-a învăţat, prin Lucrarea Oastea Domnului şi prin Părintele nostru Iosif, să trăim Evanghelia adevărată şi să-i petrecem pe morţii noştri cu lacrimi, cu cântări de bucurie şi cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, prin care noi înşine, cei care încă n-am ajuns în sicriu, dar vom ajunge la el, să ne pregătim să ajungem frumos acolo; şi nu în cimitir să rămânem, ci să trecem prin cimitir spre nunta cerească.

Dea Domnul ca noi, toţi cei care am ascultat acest cuvânt şi care stăm acum aici în jurul acestui sicriu, să ne pregătim sufleteşte. Pentru că nici cuvântul, nici numele, nici vorba frumoasă, nici îmbrăcămintea noastră n-are valoare în faţa lui Dumnezeu. Ci starea noastră, dacă suntem sufleteşte în Hristos sau suntem în afară de El. După cum, pe vremea lui Noe, n-avea valoare nici un fel de condiţie pentru cei care erau în afară de corabie. N-avea valoare nimic: nici numele lor, nici titlul lor, nici bogăţia lor, ci numai starea lor. Erau în corabie sau nu erau. Aşa este. Şi, în faţa morţii, acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi: suntem în Hristos sau nu suntem? Restul n-are nici o importanţă, nici o valoare.

Dea Domnul ca, cei care L-aţi aflat pe Domnul, să rămâneţi în El. Iar cei care nu ne-am hotărât pentru Domnul să vă hotărâţi pentru Domnul şi să începeţi o viaţă nouă cu El. Gândul acesta puneţi-l acuma. Şi când vă duceţi acasă, nu vă întoarceţi pe partea aialaltă şi sforăiţi, şi visaţi… Gândiţi-vă câteva minute la aceste adevăruri. Şi pregătiţi-vă în aşa fel, încât când vine îngerul morţii să ne găsească în Hristos, pentru ca să nu rămânem în cimitir şi în foc, şi-n întuneric, ci să trecem prin el, la nunta şi la ospăţul cel veşnic. Aşa să ne ajute Domnul la toţi!

Slăvit să fie Domnul!

Iar pentru sora noastră să ne rugăm ca Domnul Iisus să-i dăruiască în­tr‑adevăr bucuria şi răsplata veşnică, să-i deschidă nunta uşii cereşti şi acolo unde îngerii cântă slavă lui Dumnezeu să-şi unească şi ea vocea cu glasul lor. Iar pe cei care au mers acolo îi rugăm să se roage Domnului să ajungem şi noi credincioşi. Şi, când va veni vremea să stăm şi noi întinşi într-un sicriu, să poată cânta şi pentru noi îngerii din ceruri, de bucuria primirii, şi fraţii cu lacrimi, de bucuria petrecerii noastre credincioase la Dumnezeu.

Aşa să ne ajute Domnul!

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

280. MORŢII CARE MOR ÎN DOMNUL
Vorbirea fratelui Traian Dorz de la adunarea de priveghere de la Beiuş – 6 noiembrie 1988
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 6

Lasă un răspuns