Meditaţii

Cel ce nu era îmbrăcat în haină de nuntă

Plină de învăţătura mântuirii este această pildă. Împăratul din pildă este Dumnezeu, iar „nunta“ este Împărăţia lui Dumnezeu, la care sunt chemaţi toţi oamenii. Dar pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu se cere pregătire sufletească. Viaţa noastră trebuie să fie o neîncetată pregătire sufletească pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Omul din pilda Evangheliei intrase la nuntă fără nici o pregătire. În mijlocul celor care veniseră îmbrăcaţi de sărbătoare, el s-a trezit că n-avea haină de nuntă. Intrase în haine murdare şi rupte. În faţa mustrării împăratului, l-au cuprins ruşinea şi tăcerea… A fost amarnic mustrat şi pedepsit.

Acest om nesocotit îi închipuie pe cei care îşi trăiesc viaţa în nepăsare de cele sufleteşti; îi închipuie pe cei care n-au nici o grijă de sufletul lor. Pilda lui este pusă în faţa noastră cu un strigăt de întrebare: „Cum staţi cu viaţa voastră cea sufletească? Cum staţi cu haina sufletului vostru?…
Prin Taina Botezului ni s-a dat o haină sufletească nouă şi curată. Dar această haină n-a rămas şi nu rămâne tot curată. Păcatul murdăreşte, păcatul rupe şi zdrenţuieşte haina sufletului nostru. Ea trebuie îngrijită mereu, spălată şi înnoită. Ştii tu, cititorule, cu ce se spală şi se înnoieşte haina sufletului tău? Se spală cu lacrimile cele calde de căinţă pentru păcate şi, mai ales, se spală cu Sângele Mântuitorului, cu Jertfa cea scumpă a Crucii de pe Golgota. „Sângele Lui ne curăţă de orice păcat“ (I Ioan 1, 7). Evanghelistul Ioan, într un loc din vedeniile sale, spune că i-a văzut în Ziua Judecăţii pe cei drepţi şi credincioşi îmbrăcaţi în haine albe şi un înger îi arăta, zicând: „Aceştia sunt cei ce şi-au spălat veşmintele lor în Sângele Mielului“, adică în Jertfa lui Iisus (Apoc. 7, 14).

Ţi-ai spălat şi tu, cititorule, haina sufletului tău în Jertfa cea scumpă a Crucii de pe Golgota?
Eu te întreb, iubite cititorule, cum este îmbrăcat sufletul tău? Eu te întreb cu Apostolul Pavel: în Ziua cea Mare a Judecăţii „oare vei fi aflat îmbrăcat sau gol“ (II Cor. 5, 3). Eşti tu gata de „nuntă“? Adică ai haine sufleteşti pentru Împărăţia lui Dumnezeu? Ia seama că vine moartea şi atunci nu te mai poţi îmbrăca; ia seama, omule, că „sluga“ Împăratului care cheamă la „nuntă“ umblă printre noi (e moartea) şi ce ştii? Trimisul Împăratului poate să te cheme la noapte sau mâine-noapte, în săptămâna aceasta sau în cealaltă, anul acesta sau în celălalt. Ai tu hainele gata de nuntă? Dezbracă te, omule! Dezbracă-te repede de omul cel vechi, dimpreună cu faptele tale şi te îmbracă în „omul cel nou care se înnoieşte spre cunoştinţă după chipul lui Dumnezeu“ (Col. 3, 9-12).

O, ce mare dar este să fii totdeauna „gata de nuntă“, adică să-ţi ai curată şi curăţită de păcate haina sufletului tău! Sunt însă atât de puţini – mai ales azi – acei care se îngrijesc de haina sufletului lor. În zilele noastre e o fală să te îmbraci la modă cu haine lumeşti. Mătăsurile acoperă zdrenţele sufleteşti. Suflete bolnave, urâte, schiloade şi schilave umblă căptuşite în mătăsuri şi haine făloase. O, dacă ar putea lua înfăţişarea văzută sufletele oamenilor, ar fi plină lumea de pocituri îmbrăcate în zdrenţe murdare!

De când eram preot la ţară, mi-aduc aminte de unul care în toată viaţa lui şi-a murdărit şi sfârtecat mereu haina sufletului cu fel de fel de păcate. Pe patul morţii îmi apucase patrafirul cu atâta putere, încât abia l am putut smulge din mâinile lui. Sărmanul, ce om! Se simţea gol, gol şi zdrenţăros de haine sufleteşti şi în clipa din urmă căuta în grabă ceva acoperământ sufletesc, dar era prea târziu. „Ferice de cei ce îşi spală hainele lor ca să aibă drept la pomul vieţii“ (Apoc. 22, 14).

Uită-te bine, cititorule, la chipul de începutul acestei evanghelii. Aşa vor sta păcătoşii în ziua Judecăţii cum stă omul de alături. „Omule, unde ţi-s hainele cele sufleteşti?“ – va întreba Dumnezeu. Eu L-am trimis pe Fiul Meu ca să te îmbrace în haină nouă! Tu n-ai cunoscut pe Fiul Meu?
Atunci Iisus, Fiul, va zice: „Tată şi Doamne! De atâtea ori am voit să-l îmbrac pe omul acesta, şi el n-a primit haină nouă… De atâtea ori l-am îmbiat cu haină nouă şi el n a voit să primească darul meu… de atâtea ori Mi-am pus Sângele în faţa lui şi i-am zis: pune-ţi hainele în Sângele Meu şi mai vârtos decât zăpada se vor albi, dar el n-a voit. Inimă nouă şi duh nou am voit să pun în cele dinlăuntru ale lui, dar el n-a voit… vrednic este de judecată şi de osândă…“

O, iubite cititorule, vino să ne rugăm împreună, suspinând cu Ieremia: „Vai nouă, căci hainele noastre făcutu-s-au ca o cârpă murdară!“. „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, dar haine nu am ca să intru într-însa. Luminează haina sufletului meu“…
Primeşte, dragă cititorule, primeşte îndată pe Cel ce poate curăţi haina sufletului tău. Primeşte-L pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă! Primeşte-L îndată, căci altcum şi tu vei păţi ca acela care nu era îmbrăcat în haină de nuntă! În Ziua Judecăţii vei sta mut şi ruşinat în faţa Împăratului Dumnezeu.

Ţine-te bine!
Un păcătos, ajuns pe patul morţii, era cuprins de o mare spaimă şi groază. Un prieten stătea lângă el şi îl întărea cu vorbele:
– Nu te teme… ţine-te bine!
– Tocmai asta aş vrea şi eu, răspunse muribundul, să mă pot ţine de ceva, dar n-am de ce mă ţine.
Se simţea, sărmanul, lipsit de orice reazem sufletesc.
În ceasurile morţii nu este, dragă cititorule, decât un singur reazem: Iisus Mântuitorul şi viaţa cea trăită cu El. Vei avea tu acest reazem?

Pe uşa unei biserici
Pe uşa unei vechi biserici din Italia se aflau scrise următoarele cuvinte: „Un singur Dumnezeu am; dacă El e vrăjmaşul meu, oare cine mă va mântui?
Un singur suflet am; dacă-l voi pierde şi pe el, ce-mi va rămâne?“…
Cititorule! Eşti tu împăcat cu Dumnezeu? Sau prin păcatele tale L-ai făcut vrăjmaşul tău? Ai primit tu Jertfa Crucii lui Iisus, care te cheamă să te împace cu Dumnezeu sau trăieşti în nepăsare de sufletul tău şi de mântuirea lui?

Părintele Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an

Lasă un răspuns