…Nu m-am ridicat aici niciodată cu cuvinte, pentru că am dorit să vin aici numai cu lacrimi… Eu sunt născut dintr-o regiune săracă; și sufleteşte. Părintele Iosif spunea încă din primii ani despre Oastea Domnului de la Dorohoi și Botoșani că este cea mai slăbuță Oaste. Și adevărat este și acuma acest cuvânt. Noi suntem dintre cei mai slăbuți…
Ca un sărac, totdeauna am căutat să citesc. Și într-adevăr am găsit Istoria Oastei! Am văzut acolo miile de jertfe și de lacrimi pe care le-au adus înaintaşii noştri din dragoste pentru Iisus… Am citit într-una din poeziile fratelui Traian cum a scris Numele Domnului pe zăpadă… Dar a venit căldura, a topit-o și s-a șters. L-a scris apoi pe pulberea de pe drumuri… A venit însă vântul și l-a șters și de acolo. L-a scris între ape, la mâlişti… Dar și acolo a venit valul și l-a șters. În urmă l-a scris cu sânge… Și de atunci nu s-a mai şters!
O, lacrimi dragi, care ați curs și curgeți mereu ! Fiți cât mai ieftine căci bunul Dumnezeu vine odată să vă șteargă din ochii iubirii smerite…
Din Cuvântul fr. Costică PÂNZARIU / 12 februarie 1993- Sibiu
Almanah „Iisus Biruitorul”, anul 1993, pag. 87
