„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” a spus Domnul Iisus (In 14, 14). A-L iubi înseamnă a-L asculta. Ascultarea descoperă supunerea şi dragostea. A-L iubi e tot una cu a-L urma – a nu face păcatul. A trăi pentru El. A-L iubi pe Domnul Iisus înseamnă a aştepta întoarcerea Lui şi aşezarea Împărăţiei Sale pentru care ne-a spus să ne rugăm şi să lucrăm, ca să-I grăbim venirea.
A-L iubi înseamnă a iubi ce a iubit El: a iubi pe ai Săi, pe care El i-a iubit până la capăt. Aceasta e dragostea de fraţi, pentru care El a dat în chip deosebit această poruncă: „Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei: dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (In 13, 34-35; In 15, 12-17).
Aceasta este iubirea care te adună la un loc cu cei ce-L iubesc şi-I slujesc. Este strângerea laolaltă în Numele Lui, lângă Cuvântul Lui, pentru a-I aduce mulţumire, închinăciune şi slavă, pentru a chema pe Domnul împreună cu cei ce-L cheamă dintr-o inimă curată. A-L iubi pe Iisus înseamnă a iubi pe păcătoşi şi a căuta să-i aduci la El.
Adevărata dragoste creştină – scrie cineva – o dovedeşte acela care se dă în totul altora, nu acela care aşteaptă ca altul să i se dea lui. Domnul Iisus a dat totul până la capăt şi n-a cerut nimic. „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi, şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el cum rămâne el în dragostea lui Dumnezeu?”
Neiubirea nu poate cunoaşte pe Dumnezeu. Numai când un om se coboară într-o luptă oarbă a mulţimii şi se sileşte s-o scoată din păcatele şi greşelile ei poate cunoaşte pe Dumnezeu Care este dragoste; şi-n această dragoste L-a coborât pe pământ pe Fiul Său, pentru a mântui pe cei păcătoşi.
Mulţi se zbat după daruri, după merite, după lucruri mari şi arătoase. Unde-i însă ochiul care să-l caute pe cel nebăgat în seamă? Unde-i mâna care să mângâie capul celui necăjit? Unde‑i punga care se deschide pentru nevoia cea adevărată, dar care stă ascunsă de ochii mulţimii? Unde-i inima aceea bună şi prietenoasă faţă de cei părăsiţi? Unde-i răbdarea care tace, îngăduie, suferă şi lucrează în tăcere?
Iubirea Golgotei aceasta ne învaţă! El ne-a dat o pildă: să călcăm pe urmele Lui. Iubirea cunoaşte un singur drum; şi acesta este drumul pe urmele Mielului; drumul umilinţei, al răbdării şi al jertfirii de sine. Mergi tu pe acest drum? Iubeşti tu să fii smerit şi nebăgat în seamă, să fii înjosit şi dispreţuit? Ori te superi când nu se ţine socoteală de tine şi cârteşti când ajungi în sărăcie şi lipsuri? Iubirea toate le rabdă, toate le suferă.
Doamne Iisuse, şi eu trebuie să trec câteodată prin lipsuri şi încercări. Alteori trebuie să văd nepăsare în jurul meu şi atunci sunt gata să mă mâhnesc şi să mă supăr. Nu lăsa, Doamne, ca astfel de gânduri să rănească inima mea, ci ajută-mă să învăţ de la Tine a fi blând şi smerit cu inima, ca să am totdeauna pacea sufletului în Tine. Alungă orice mândrie din inima mea şi mă întăreşte în harul Tău, ca să simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în vorbiri de rău; să iubesc totul pentru Tine şi în iubire să Te urmez, în umilinţă, în tăcere şi supunere, în orice vreme.
Ioan Marini
Amintiri şi învăţături din viaţa învăţătorului Ioan Marini
Ioan Fulea. – Sibiu: Oastea Domnului, 2013
