„În ziua Cincizecimii, după multele zile de rugăciune şi aşteptare, deodată, a venit din cer fără de veste un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi eu şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 1-4).
Mărturii
„Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru” (I In 2, 20).
„Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi voi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva” (I In 2, 27).
„După cum pe vremea preoţilor ungerea era foarte preţioasă, pentru că se întrebuinţa numai pentru regi şi prooroci, tot aşa şi acum, oamenii duhovniceşti sunt unşi cu untdelemnul ceresc divin cei unşi după har, aşa că şi ei sunt regi şi prooroci ai tainelor cereşti. Aceştia sunt şi fii, şi domni, şi regi” (Sf. Macarie cel Mare).
„Căci ungerea cu untdelemn (în Vechiul Testament) ce era dintr-o plantă văzută şi dintr-un copac văzut, avea atâta putere, cu atât mai mult toţi care sunt unşi, după Duh şi omul dinlăuntru, cu untdelemnul sfinţitor, aducător de bucurie, ceresc şi duhovnicesc, primesc pecetea Împărăţiei netrecătoare şi a acelei puteri veşnice, arvuna Duhului Sfânt şi mângâierea” (Sf. Macarie cel Mare).
„Aceştia (credincioşii), fiind unşi cu untdelemnul din lemnul vieţii, Iisus Hristos şi din planta cerească, se învrednicesc să ajungă la desăvârşire, la Împărăţie, fiind împreună sfinţiţi cu Regele Ceresc, ei au cale liberă la Atotţiilorul, fiindcă au primit moştenirea deplină” (Sf. Macarie cel Mare – Omilia XVII.2, p. 113).
Timp de pregătire şi har / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
