6 martie – Psalmul 32, vers 1
Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înlăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre, ca şi ale tuturor creaturilor Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător. Orice încălcare a acestor legi este mai departe o umblare fără-de-lege. Oricine nu merge pe cale, merge fără de cale (2 Cor. 10, 5). Dragostea îşi are legea ei (1 Cor. 13); orice dragoste care nu se desfăşoară după legea aceasta a lui Hristos este o dragoste fără-de-lege (2 Cor. 11, 3-4; 1 Tim. 4, 1). Rugăciunea îşi are legea ei şi condiţiile ei (Mat. 6, 5-15); orice rugăciune făcută altfel este fără-de-lege (Prov. 28, 9 şi Ps. 109, 7). Milostenia îşi are şi ea legea ei (Mat. 6, 2-4; Luca 14, 12-14); dacă se face altfel, este fără-de-lege. Frăţietatea, Biserica Creştină, comunitatea credincioşilor Domnului, îşi au tot aşa şi ele legea lor, care îl obligă pe fiecare suflet să fie ascultător de fraţi, iubitor de fraţi, unit cu fraţii în aceeaşi învăţătură, în acelaşi duh, în aceeaşi simţire şi în acelaşi gând (Filip. 2, 1-2). Orice suflet care nu vieţuieşte, nu lucrează şi nu umblă în frăţietatea sa duhovnicească, potrivit unei sincere şi necurmate ascultări de legea aceasta a părtăşiei frăţeşti, este un om fără-de-lege. Duce o credinţă fără-de-lege. Face o lucrare şi are o stare fără-de-lege. Din astfel de stări şi din astfel de oameni se nasc apoi certurile, sectele, rătăcirile de la credinţă, dezbinările şi toată înlănţuirea răutăţilor şi pierderilor din Biserica Domnului nostru Iisus Hristos. Fiindcă nu-i de-ajuns să te lupţi… Ci trebuie să te lupţi după rânduieli (2 Tim. 2, 5). După rânduielile aşezate de Dumnezeul rânduielii (1 Cor. 12, 28). Altfel, dacă lepezi aceste rânduieli, care de veacuri au fost urmate întocmai de ascultătorii lui Hristos (Filip. 3, 16-18), alergi zadarnic, te lupţi zadarnic şi suferi zadarnic… (Gal. 2, 2 şi 3, 4). Un suflet sincer, care doreşte cu adevărat mântuirea sa şi gândeşte cu seriozitate asupra ei, nu se va rupe niciodată şi întru nimic de trupul unităţii frăţeşti care cere o deplină ascultare fiecărui mădular. Ci îşi va îndeplini conştiincios şi în armonie cu fraţii săi slujba ascultării sale. În felul acesta se va controla mereu pe sine însuşi cu legea Domnului, pentru a nu face nimic fără-de-legea Lui. Când, cercetându-se, el se va afla că în vreo privinţă s-a abătut, va recunoaşte cu sinceritate aceasta, va primi mustrarea şi se va îndrepta potrivit acestei îndrumări (2 Tim. 1, 13). În felul acesta fără-de-legea lui va fi iertată şi înaintea Domnului şi înaintea fraţilor. Iar el va gusta din nou bucuria cea mare a deplinei părtăşii frăţeşti, prin Duhul Domnului. Ferice astfel de toţi cei cu fărădelegea iertată şi de Dumnezeu, şi de Biserică, şi de fraţii lor! Ferice de cel care-şi recunoaşte şi îşi mărturiseşte păcatul fără vicleşug! Aceluia totdeauna i se iartă totul. Iar el ajunge să cunoască ce fericire este într-adevăr să ai această iertare.
