Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cine citeşte să înţeleagă. Şi cine înţelege – să asculte.

Cine citeşte să înţeleagă. Şi cine înţelege – să asculte.

Cine citeşte să înţeleagă. Şi cine înţelege – să asculte.

10. Sunt puţine lucrurile pe care noi nu trebuie să le ştim.
Acele lucruri sunt cele pe care Dumnezeu le-a păstrat numai sub cheia Lui.
Unul dintre acelea este şi viitorul.
Trecutul îl ştim, prezentul îl vedem, dar viitorul ne este ascuns dincolo de zidul în care este numai o poartă zăvorâtă, a cărei singură cheie o ţine Însuşi Tatăl.
El dă drumul de Acolo Timpului, ca să picure încet, clipă cu clipă,
– aducându-ne pas cu pas, fiecăruia, cele ce ne sunt rânduite acolo – şi ştiute numai de El.
Şi nimănui nu i-a fost îngăduit niciodată să ştie mai mult decât a găsit Tatăl potrivit să ne facă El de cunoscut şi nouă.

11. Curiozitatea omenească este ca o vulpe care tot umblă toată viaţa ei pe lângă un gard, ca să găsească o spărtură prin care să intre în locul oprit. În locul oprit al cunoaşterii viitorului.
Curiosul este ca o femeie iscoditoare care se tot uită prin gaura cheii ca să vadă ce este în ascuns.
Şi ca un hoţ care se tot foloseşte de chei false, pentru a deschide ceea ce este rânduit să rămână închis.
Faptul acesta nu numai că este necinstit – dar este şi păgubitor.

12. Totdeauna ceea ce afli prin ispitirea lui Dumnezeu sau prin mijloace vrăjitoreşti ori asemănătoare cu acestea
nu face decât să-ţi mărească nefericirea ta însuţi.
Vrăjitoria şi toate mijloacele oculte prin care omul caută să ştie ce nu este treaba lui a fost şi va fi totdeauna aspru pedepsită şi de legea lui Dumnezeu,
şi de legile omeneşti.
Şi de urmările acestui păcat peste conştiinţa aceluia care-l face.

13. Sunt în Sfintele Scripturi multe profeţii, ca o lumină aruncată de Soarele Bunătăţii Dumnezeieşti peste prăpăstiile care sunt în calea noastră, – spre a şti noi pe unde mergem şi a şti pe unde suntem.
Această lumină profetică pe unele părţi ale viitorului ni le luminează, iar pe altele ni le umbreşte.
Pe cele pe care ni le luminează trebuie să le cu-noaştem; pe cele pe care ni le umbreşte, nu trebuie.
Ei bine, – iată şi aici cum de nepotrivit ne purtăm noi adesea. În loc să rămânem smeriţi la cele ce ni le face cunoscut Cuvântul şi Duhul Sfânt, noi mereu ispi-tim pe cele pe care ni le ascunde El.

14. Că vom muri, asta o ştim toţi! Dar unde şi când, şi cum,
– aceasta n-o ştim nici unii dintre noi.
De ce ne-a ascuns Dumnezeu locul şi data, şi felul morţii noastre? Pentru că ştiinţa mai dinainte a acestora ne-ar face nespus de nefericiţi.
Atâta cât ştim, ne este îndeajuns pentru a crede şi a ne pregăti în aşa fel ca, atunci când va veni clipa morţii, locul morţii şi felul morţii noastre,
– aceasta să ne fie un zbor, şi nu o prăbuşire,
o înălţare, şi nu o cădere,
o încununare, şi nu o osândă.

15. De lucrurile pe care Tatăl Ceresc le-a păstrat sub a Sa stăpânire, e bine ca nimeni să nu se atingă.
Nu-i treaba noastră să ştim în ce zi, în ce lună şi în ce an va fi Venirea Domnului şi Sfârşitul lumii.
Treaba noastră este să credem că va veni, ca să ne pregătim în aşa fel, încât să fim gata oricând va fi să vină.

16. Nu-i treaba noastră să ştim când va fi Întâia Înviere (Apoc 20, 6),
ci să credem că va fi şi să ne pregătim pentru a avea parte de ea.
Nu-i treaba noastră să ştim cine este 666,
– ci treaba noastră este să credem tot ce ni s-a spus, ca să ne pregătim, pentru ca să nu cădem atunci din lu-mină în întuneric, din har în păcat şi din Hristos în Antihrist (Apoc 13, 16-18).
Cine citeşte să înţeleagă. Şi cine înţelege – să asculte.

17. Martorul credincios şi Adevărat, Iisus Hristos, a venit în lume trimis de Tatăl nu ca să predice lumii despre Tatăl, ci ca să-L arate prin viaţa Sa, spunând: Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl…
cine Mă aude pe Mine Îl aude pe El…
cine vine la Mine vine la Tatăl, pentru că Eu sunt din El (Evr 1, 3; In 1, 14).
Martorii lui Hristos, cei credincioşi şi adevăraţi, au făcut şi vor face şi ei tot aşa.

18. O, ce mare deosebire este între un predicator sau vorbitor al lui Hristos – şi un mărturisitor al Lui!
Predicatorul spune cu gura lui ce-a făcut Hristos,
– dar mărturisitorul credincios arată cu faptele sale cum a făcut Iisus.
Vorbitorul zice cu buzele sale,
mărturisitorul împlineşte cu trăirea sa.

19. Predicatorul numai a auzit sau a învăţat de la alţii despre Hristos,
– dar mărturisitorul L-a cunoscut personal pe Iisus; şi tot ce spune şi arată el a auzit şi a învăţat de la Iisus Însuşi.
De aceea nu te opri la un predicator, ci mergi până la acela ce îl vei afla că este un mărturisitor al lui Hris-tos.
Numai acesta te va putea ajuta să ajungi şi tu cu adevărat la părtăşia cu Hristos.

20. Numai acela care ajunge la starea de a fi cu vrednicie un mărturisitor al lui Hristos dintre cei mai smeriţi, mai evlavioşi şi mai răbdători,
mai veghetori şi mai rugători,
– da, numai acela poate duce cu adevărat mărturia mântuitoare şi altora, mai departe.
Numai când începi de la Ierusalim ajungi până la marginile pământului.
Doamne Duhule Sfinte, umple-ne de puterea Ta – şi aşa ne trimite să mărturisim Cuvântul Sfânt.
Amin.”

(Lupta cea bună / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007)

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!