Mărturii Meditaţii

Cum înţelegem noi creşterea în cele duhovniceşti?

Înţelegem cum spune Sfântul Pavel: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Credinţa voastră să crească din zi în zi. Dragostea voastră merge mereu crescând”. Bunătatea şi toate virtuţile cu care trebuie să fim împodobiţi în Hristos, aceste virtuţi să crească aşa ca să ajungem la starea de plinătate în Hristos.

Fraţilor iubiţi! Dacă am spus că nu trebuie să mai punem atât accent pe lucrurile vechi, să nu credeţi că [m-am referit la] învăţătura stabilită de înaintaşii noştri. Dar Dumnezeul nostru dă valoare acestor învăţături care au pornit de la înaintaşii noştri cu multe jertfe şi cu multe lacrimi. Avem pe inimă răspunderea aceasta: că, în faţa lui Dumnezeu, pentru anii vieţii noastre, vom răspunde şi pentru sufletele celor care ne ascultaţi [vestindu-vă] Cuvântul lui Dumnezeu. N‑am vrea să ne condamne Dumnezeu odată prin cuvintele Sfântului Pavel: „Nu m-am ferit să vă vestesc tot planul de mântuire al lui Dumnezeu”.

În Lucrarea aceasta, fraţii mei, mulţi reformatori s-au ridicat, cum s-au ridicat şi din alte Biserici, îndeosebi din Biserica Catolică: Luther, Zwingli, Ioan Calvin şi alţii, care, din reformele lor, ce-au făcut? Au luptat împotriva icoanelor… le-au călcat în picioare… Crucea şi toate. Au rămas şi fără Cruce, şi fără Hristos. Că-s la fel ca oamenii din lume: beau şi ei, trăiesc în păcate şi ei… Nu se poate deosebi un ortodox de-un reformat sau de-un protestant… şi aşa mai departe.

Ei, vedeţi? Noi n-am făcut o reformă în felul acesta. Noi am înţeles Cuvântul lui Dumnezeu după învăţăturile vechi: naşterea din nou. Să ne naştem din nou. Am învăţat învăţătura spusă de Domnul lui Nicodim: „Dacă nu se naşte cineva din nou, Împărăţia lui Dumnezeu n-o poate vedea şi n-o poate moşteni”. Deci iată: creşterea noastră duhovnicească e naşterea din nou. Aşa om mare, bătrân, cum te găseşti: născutu-te-ai din nou? Născutu-te-ai dintr-o sămânţă care nu poate putrezi? Dumnezeu Şi-a dat cuvântul: „Nu vei vedea Împărăţia, nici n-o vei moşteni”. Nici Faţa Domnului n-o vei vedea.

Orice naştere îşi are durerea ei. E adevărat, a renunţa la patimile grele, la păcatele în care ai trăit, nu-i uşor. Vei fi batjocorit, urât. Chiar toţi ai tăi te batjocoresc, te urăsc. Dar, dragii mei, vrem să slujim la doi domni? Numai Domnului Îi slujim! Ori îl iubim pe unul şi-l dispreţuim pe celălalt, ori pe celălalt îl iubim şi pe celălalt îl urâm. Trebuie, fraţilor iubiţi, aşa cum s-a spus: „Rupeţi-o cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi trăiţi în veacul de-acum cu cumpătare, dreptate şi sfinţenie, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile vor pieri cu trosnete şi pământul cu tot ce este pe el va arde. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm un cer nou şi-un pământ nou, în care va locui neprihănirea”. Aceasta-i ţinta noastră. Pe aceasta ne-a pus-o înaintaşul nostru. Şi cel mai mare bine pe care l-a făcut Bisericii şi neamului nostru [a fost că] a pus Biblia în mâna poporului. [Azi ea] nu mai e o carte ferecată, să ai drept numai să-i săruţi scoarţa, dar înăuntru să nu te uiţi, că e păcat; să n-ai drept să citeşti! Nu! Au dispărut lucrurile acestea. [Referitor la] Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu (şi amintea şi fratele), Mântuitorul strigă cu putere, în Evanghelia după Ioan 5, 39: „Cercetaţi scripturile, că ele vorbesc despre Mine şi-n ele socotiţi că veţi avea viaţă veşnică.” S-a pus Biblia în mâna poporului şi poporul nostru e luminat de Cuvântul lui Dumnezeu. Acum înţelegem altfel lucrurile.

Din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu – 14 octombrie 1979

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).

Lasă un răspuns